MORCOVUL

MORCOVUL

Merita sa intre in cartea recordurilor. E mai tare ca ginsengul la capitolul sanatate

Marturisesc faptul ca titlul de mai sus este un pic fortat. Si nu in privinta morcovului. Din contra! Comparatia cu morcovul este un frumos compliment pentru... ginseng. Nu putem asocia planta chinezeasca cu acest adevarat panaceu, reprezentat de radacina viu colorata a morcovului. Apoi, in timp ce ginsengul este folosit mai mult in medicina Extremului Orient, morcovul este o adevarata vedeta a medicinii de pe toate meridianele. Numai in ultimul deceniu, morcovului i-au fost consacrate mai multe studii medicale decat ginsengului, in intreaga sa "cariera" ca remediu. Exista in Statele Unite chiar un muzeu al morcovului si, credeti-ma, este o institutie mult mai serioasa si mai interesanta decat ar putea parea la o prima vedere. Dar de unde vine morcovul? Parerile sunt impartite: unii cercetatori spun ca ar fi fost "domesticit" cu cinci-sase milenii in urma in Orientul Mijlociu, pe teritoriul actualului Afganistan, in timp ce altii sustin ca ar fi originar din bazinul Marii Mediterane, la fel ca si rudele sale patrunjelul, telina sau leusteanul. Adevarul s-ar putea sa fie undeva la mijloc, morcovul pe care il cumparam astazi din piete fiind, se pare, o incrucisare dintre specia orientala, care are o culoare rosie-purpurie, si specia mediteraneana, a carei radacina are o culoare mai degraba galbena. Cert este ca inca din vremuri preistorice, morcovul este folosit ca aliment si ca medicament, ambele calitati fiindu-i din plin validate de catre studiile moderne. Dar inainte de a cunoaste utilizarile medicinale cu adevarat exceptionale ale morcovului, sa aflam mai multe despre diferitele tipuri de morcov folosite in alimentatie si in terapie.

Ce fel de morcov se foloseste in terapie

In lume exista incredibil de multe varietati de morcov (de ordinul sutelor), neasteptat de diferite intre ele. La noi in tara sunt folosite aproape exclusiv varietatile de morcov de culoare portocalie. In pietele noastre gasim morcovul portocaliu de consum, de forma cilindrica, dulce la gust si foarte bogat in vitamine, dar si un morcov furajer, de dimensiuni foarte mari, de forma conica, mai fad si mai sarac in substante nutritive. Mai rar, intalnim la noi si morcovul galben, care este foarte bogat in xantofila si luteina, doi pigmenti care previn degenerescenta maculara, ateroscleroza si cancerul pulmonar. In India si in China se foloseste si o varietate de morcov rosu, care contine un pigment numit licopina, care previne si combate gastrita si ulcerul gastric si, de asemenea, cancerul de prostata si cel ovarian. Morcovul purpuriu este cultivat in unele regiuni din Turcia si din Irak, fiind bogat in pigmenti antocianici, principii active care imbunatatesc vederea nocturna, combat inflamatiile articulare, previn trombozele de tot felul. Morcovul alb este intalnit in estul Afganistanului, in Pakistan si in Iran, si are aceasta culoare deoarece este lipsit de pigmenti, dar in schimb e foarte bogat in fibre alimentare, care dezintoxica organismul, imbunatatesc tranzitul intestinal, regleaza greutatea corporala, previn cancerul de colon. In fine, morcovul negru (de fapt are o culoare vinetie foarte inchisa) contine, la fel ca si morcovul purpuriu, pigmenti antocianici, care intre altele scad nivelul colesterolului negativ (LDL), impiedica oxidarea acestuia pe artere, incetinesc procesele degenerative, protejeaza impotriva diferitelor forme ale bolii canceroase.

Cum preparam si cum administram radacina de morcov

Mai intai de toate, trebuie stiut ca cele mai bune efecte terapeutice se obtin consumand radacinile de morcov proaspete si nu cele conservate prin congelare sau preparate prin incalzire, care isi pierd multe din calitatile vindecatoare. Dupa doua saptamani de congelare se pierd aproximativ 50% din majoritatea vitaminelor, in timp ce prin fierbere este pierdut un procent de 50-70% din continutul de vitamina A, vitamina E, vitamina B1 si B3.

Sucul

Este forma de administrare a morcovului cea mai eficienta din punct de vedere terapeutic. Se obtine cu ajutorul storcatorului electric centrifugal, din morcovi proaspeti, bine spalati, dar necuratati de coaja, care este partea cea mai bogata in substante nutritive. Coaja va fi doar spalata foarte bine cu peria si vor fi indepartate cu ajutorul cutitului partile stricate. Dupa stoarcerea morcovului, sucul se consuma de preferinta imediat sau, daca nu este posibil acest lucru, se pastreaza la rece, in recipiente bine inchise, dar nu mai mult de sase ore. De regula, un adult va consuma zilnic 150-300 ml de suc de morcov, o cantitate mai mare fiind contraindicata, deoarece poate produce deranjamente gastro-intestinale, pigmentari anormale ale pielii, stari de inapetenta. Sucul de morcov obtinut prin centrifugare este cea mai eficienta forma de administrare a acestei legume, deoarece vitaminele, enzimele, mineralele si pigmentii pe care ii contine sunt foarte usor de asimilat. Trebuie stiut, insa, ca sucul obtinut prin simpla mixare a morcovilor, neurmata de centrifugare, nu are aceleasi efecte terapeutice, deorece continutul mare de celuloza impiedica o buna asimilare a vitaminelor.

Salata

Se obtine dand prin razatoare morcovii, bine spalati in prealabil, si prin adaosul de ulei presat la rece, putin suc de lamaie si sare dupa gust. La salatele de morcov se adauga de obicei si radacina de patrunjel, de telina, varza sau sfecla rasa, precum si marar sau patrunjel verde. Din morcovul crud, consumat ca atare sau in salata, organismul va putea extrage un procent neasteptat de mic de vitamine sau minerale, deoarece acestea raman "captive" in spatele peretilor celulari formati din celuloza. De exemplu, doar 25% din vitamina A din morcovul crud va putea fi asimilata, in timp ce din sucul de morcov obtinut prin centrifugare, procentul din aceasta vitamina asimilata creste pana la aproximativ 90%. In schimb, in salata cu morcov crud exista un procent foarte mare de fibre alimentare, foarte importante pentru imbunatatirea tranzitului intestinal, pentru tinerea sub control a greutatii, pentru prevenirea cancerului tubului digestiv, pentru scaderea glicemiei si a nivelului colesterolului.

Morcovul fiert

Morcovul fiert este mai digerabil

Poate fi consumat ca atare, sub forma de piure sau in diverse alte mancaruri (ciorbe, tocanite, ghiveciuri etc.). In urma fierberii, aproximativ 70% din vitamina A continuta este distrusa, la fel ca si vitamina C si multe alte substante nutritive. Totusi, este important de stiut ca vitaminele si mineralele ramase dupa fierbere vor fi mult mai usor de asimilat din morcovul fiert decat din cel crud. Mai mult, morcovul fiert este foarte bine digerat si tolerat de catre tubul digestiv, fiind ca atare recomandat in mod special persoanelor convalescente ori care datorita unor afectiuni gastro-intestinale nu suporta cruditatile. Din aceste motive, morcovul fiert poate avea, desi poate parea incredibil, o aplicabilitate terapeutica mai mare chiar decat cel consumat crud.

Tratamente preventive

Boala canceroasa - mai multe studii facute in Danemarca, sub conducerea dr. Kirsten Brandt, de la "Institutul Danez de Stiinte Agricole", au demonstrat faptul ca administrarea morcovului incetineste cresterea tumorilor si chiar previne formarea acestora. Cea mai puternica substanta antitumorala continuta de morcov este - se pare - falcarinolul, un principiu activ care este secretat de aceasta leguma, pentru a se apara de atacul ciupercilor parazite. In studii facute pe culturi de celule canceroase, dar si pe animale de experienta, s-a observat ca sub influenta acestei substante, dezvoltarea diverselor tipuri de celule maligne este inhibata.
Cancer de piele - administrarea acestei legume pe de o parte are efecte antitumorale directe, iar pe de alta parte, reduce sensibilitatea pielii la actiunea nociva a radiatiilor ultraviolete in exces (betacarotenul este in buna masura responsabil de acest efect). Din aceste motive, curele de morcov sunt foarte eficiente pentru prevenirea cancerului de piele, inclusiv a melanomului malign.
Cancer la san - intr-un studiu statistic facut in Suedia, intre anii 1987 si 1990, pe un esantion de peste 60.000 de femei, s-a observat ca cele care consuma regulat alimente care contin vitamina A (vitamina la care morcovul este "campion" absolut), au un risc de aproape trei ori mai mic de a dezvolta cancer mamar. O jumatate de pahar de suc de morcov asigura necesarul de vitamina A pentru o zi intreaga.

In lume exista sute de varietati de morcov

Cancer pulmonar - un studiu facut in 1998 la un institut medical din Dallas, Statele Unite, a conchis ca un consum ridicat de morcov scade riscul de cancer pulmonar, atat la fumatori, cat si la nefumatori. Aceasta deoarece morcovii contin o serie intreaga de substante antioxidante care previn mutatiile celulare si formarea tumorilor.
Ateroscleroza - in radacina de morcov au fost descoperite mai mult de 20 de substante cu efect anti-oxidant, care previn depunerea colesterolului si a trigliceridelor pe artere sub forma placilor de aterom. Mai mult, fibrele alimentare continute de morcovul crud, consumat ca atare sau in salata, ajuta la mentinerea unui nivel scazut al colesterolului din sange.
Hipertensiune - glutationul, o substanta care in organismul uman joaca rolul de coenzima, este continut din belsug in coaja morcovului. Administrarea zilnica a acestei substante, prin consumul de suc proaspat de morcov, previne puseele de hipertensiune.
Infarct miocardic - un studiu facut in Massachusetts, Statele Unite, pe un esantion de 1300 de persoane, a aratat ca la oamenii care consuma zilnic morcov crud ca atare sau sub forma de suc, riscul de a suferi un infarct este cu 60% mai mic.
Viroza gripala, infectii virale in general - consumul de morcov previne infectiile virale de tot felul. Cercetatorii au remarcat ca, la organismele hranite cu alimente bogate in vitamina A, membrana celulara devine mai "dura" si mai greu de penetrat de virusi, care astfel nu mai pot infecta celulele sanatoase. Or, morcovul este printre cele mai bogate alimente in aceasta vitamina, doar 70 de grame din aceasta leguma, consumata cruda, asigurand necesarul de vitamina A pentru o zi intreaga.
Degenerescenta maculara - doua principii active continute de catre morcovul de culoare portocalie, adica luteina si zeaxantina, protejeaza organismul de procesele degenerative in general si de cele care afecteaza ochii in special. In conformitate cu studiile facute la Universitatea din Rotterdam , Olanda, administrarea acestor doua substante, dar si a altor principii active din morcov, cum ar fi vitaminele A si C si zincul, previn aparitia acestei afectiuni. De asemenea, un studiu finlandez facut pe 1200 de persoane arata ca un consum regulat de morcov reduce riscul de cataracta si ajuta la mentinerea acuitatii vizuale pana la varste inaintate.

Tratamente interne

Boala canceroasa - se administreaza zilnic suc de morcov, cate 100 ml dimineta si seara, in cure de patru saptamani, urmate de una-doua saptamani de pauza. De asemenea, se administreaza si salata de morcov crud, dat prin razatoarea fina, cate 50-75 de grame zilnic, consumate de macar trei ori pe saptamana. Sucul de morcov este foarte bogat in substante antitumorale, cu efecte benefice demonstrate in cancerul de piele, in cancerul esofagului si al laringelui, in cancerul colo-rectal, in cancerul gastric, al prostatei sau al vezicii urinare. Aceste substante incetinesc procesele de proliferare a celulelor maligne, impiedica in buna masura aparitia metastazelor, studii de medicina experimentala aratand ca, sub actiunea lor, tumorile pot intra in remisie. Morcovul consumat crud, sub forma de salata, mentine tranzitul intestinal normal, element de maxima importanta in boala canceroasa, unde functia de eliminare este adesea afectata. De asemenea, acest aliment intensifica procesele de dezintoxicare.

Morcovul negru scade nivelul colesterolului

Adenom de prostata - un principiu activ intalnit in coaja si in semintele morcovului, numit beta-sitosterol, are o eficienta extraordinara in tratarea tumorilor benigne ale prostatei. Se face un tratament cu o durata de opt saptamani, timp in care se administreaza cate 300 ml de suc de morcov pe zi, consumat pe stomacul gol.
Colesterol si trigliceride marite - un studiu facut de un institut al Departamentului Guvernamental pentru Agricultura al Statelor Unite a aratat ca doar doi morcovi cruzi consumati zilnic ajuta la scaderea valorilor colesterolului negativ (LDL) cu 10-20%. Aceasta deoarece morcovul este foarte bogat in fibre alimentare, blocand, atunci cand este consumat impreuna cu alte alimente, asimilarea grasimilor saturate si a colesterolului. Efectul celulozei continute de morcov asupra nivelului trigliceridelor din sange este extraordinar, studii de medicina experimentala aratand o scadere a valorii acestora cu 17,3-33,5%, dupa doar 30 de zile de tratament cu morcov crud.
Imunitate - mai ales la schimbarile de anotimp, cand sistemul natural de aparare al organismului in fata infectiilor este cel mai greu incercat, se recomanda cura cu suc de morcov. Vitaminele A si C, vitaminele din complexul B, pigmentii din morcov stimuleaza organismul sa produca celule cu rol in imunitate, le activeaza pe cele existente si, in plus, stimuleaza productia de anticorpi. Acest efect de stimulare imunitara se observa inclusiv la persoanele in varsta, la copii sau la convalescenti. Este indicata cura cu suc de morcov din care se consuma cate 200-300 ml zilnic, pe o perioada de patru saptamani. Aceasta cura a dat rezultate pozitive si in cazul persoanelor infectate cu virusul HIV.
Infectii fungice - o cura cu suc de morcov poate fi un adjuvant excelent in tratarea candidozelor sau a infectiilor cu Aspergillus. Se administreaza cate 300 de ml de suc de morcov, zilnic, pe o perioada de doua saptamani. Efectul terapeutic al morcovului se explica prin prezenta in radacina sa a unor... pesticide naturale (intre care si falcarinolul, despre care am mai vorbit in acest articol), care au efect antifungic.
Emfizem pulmonar - "un aport sporit de vitamina A, foarte abundenta in radacina de morcov, are un efect foarte bun in prevenirea si in tratamentul emfizemul pulmonar". Aceasta este concluzia profesorului american Richard Baybutt, de la Universitatea de Medicina din Kansas , Statele Unite. Se recomanda consumul de morcov crud ca adjuvant in afectiunile pulmonare, cate 70 grame zilnic, dar si al morcovului fiert, recomandat mai ales pentru pacientii care nu tolereaza cruditatile. Cura cu morcov este eficienta si ca adjuvant in bronsita cronica (inclusiv in cea tabagica), in TBC, in pneumoniile recidivante.
Hepatita cronica - glutationul, o substanta secretata in radacina morcovului, are un puternic efect drenor hepatic, stimuleaza regenerarea celulei hepatice si activitatea ficatului in general. Bolnavilor de hepatita le este recomandata o cura cu o durata de 30 de zile, timp in care se beau zilnic 150 ml suc de morcov. Tratamentul se poate relua dupa 2 saptamani de pauza.
Constipatie - se face o combinatie din 150 ml suc de morcov, 25 ml suc de spanac si 25 ml suc de lamaie. Se bea acest amestec dimineata, pe stomacul gol, efectul de stimulare a tranzitului intestinal aparand la cateva ore dupa ingerarea sucurilor. Tratamentul are un efect laxativ puternic si, in plus, este "prietenos" cu colonul, normalizand flora, vindecand inflamatiile, ajutand la eliminarea toxinelor de pe peretii intestinali.
Diaree, diaree la copii - daca in stare cruda morcovii stimuleaza tranzitul intestinal, atunci cand sunt administrati preparati termic, morcovii au efect usor astringent, calmeaza inflamatia la nivelul intestinului si stopeaza, intr-o anumita masura, proliferarea bacteriilor in intestin. Se recomanda piureul de morcovi fierti, sarat dupa gust si la care se adauga foarte putin ulei (ca hrana exclusiva, eventual in combinatie cu orezul) pentru o perioada de 24 de ore.
Lactatie - se consuma piure de morcovi fierti pentru stimularea secretiei lactate, pentru prevenirea avitaminozelor si a deficientelor de minerale. Extern, se pun comprese cu suc de morcovi pe sani, pentru calmarea inflamatiilor si pentru prevenirea craparii mameloanelor.
Vedere nocturna deficitara - administrarea de vitamina A si expunerea la soare (ceea ce ajuta la sinteza in organism a unei substante ce favorizeaza vederea nocturna) ajuta la combaterea acestei tulburari. Se consuma cate o jumatate de pahar (100 ml) de suc de morcov, de doua ori pe zi, in cure de doua saptamani.

Tratamente externe

Albi, portocalii sau purpurii, toti sunt adevarate medicamente

Plagi canceroase - sucul de morcov aplicat extern, pe plagile canceroase, sub forma de comprese, are efecte antitumorale usoare, este calmant si antiinflamator. In cazul cancerului bucal si al celui laringian se fac, de doua ori pe zi, gargare cu suc proaspat de morcov.
Gingivita - se mesteca foarte bine (vreme de minimum trei minute) cate o jumatate de morcov, dupa fiecare masa. Morcovul crud contine substante cu efect antiseptic bucal (antifungice, mai ales), calmante si antiinflamatoare.

Precautii si contraindicatii la folosirea morcovului

Consumul unor doze de morcov mai mari decat cele recomandate in acest articol, mai ales suc, poate produce asa numita carotodermie (carotenemie), adica o colorare in portocaliu a pielii, datorata excesului de betacaroten in organism. De asemenea, consumul exagerat de morcov poate produce tulburari gastro-intestinale (arsuri gastrice, diaree, balonari, colici abdominale), stari de inapetenta. Curele foarte indelungate cu morcov, fara pauzele aferente, fac organismul sa converteasca mult mai greu betacarotenul in vitamina A, ceea ce poate conduce la posibilitatea aparitiei avitaminozelor, chiar si in conditiile unei alimentatii corecte.

ULCERUL

Deşi în mod normal,stomacul deţine mecanisme eficiente pentru a neutraliza şi dilua substanţe chimice şi acizii din interiorul său,se poate întâmpla ca unele din verigile acestui proces să se defecteze şi,în acest caz,apare ulcerul.
Un ulcer este un fel de crater în ţesutul care înveleşte una din suprafeţele corpului sau în membranele mucoase protectoare ce căptuşesc multe părţi ale corpului,printre care şi tractul digestiv.Putem avea ulcer aproape cu orice localizare,de exemplu la nivelul pielii,al corneii ochiului,al mucoasei bucale sau al tractului digestiv.
ULCERUL DIN TRACTUL DIGESTIV

TRACTUL DIGESTIV
Începe din gură şi se termină prin anus.El seamănă cu un tub,ale cărui porţiuni diferă ca mărime,structură şi funcţie.Cea mai mare parte din pereţii tubului digestiv au,în grosimea lor,un strat muscular care contribuie la trecerea alimentelor,printr-un proces ritmic,numit peristaltism.
În diferite locuri ale tubului digestiv se află muşchi de formă inelară,numiţi sfinctere.Acestea permit ca alimentele să avanseze treptat,în cantităţi mici.Ele mai contribuie la prevenirea refluxului alimentelor parţial digerate în porţiunea precedentă a trctului digestiv.
De exemplu,un asemenea sfincter este situat la capătul inferior al esofagului.Acesta se închide strâns după ce alimentele au ajuns în stomac,aşa încât conţinutul gastric nu se mai poate întoarce înapoi(se împiedică refluxul gastric sau regurgitarea).

Ulcerul din tractul digestiv este rezultatul acţiunii pepsinei şi a acidului clorhidric asupra mucoasei digestive.El este de două feluri:ulcer stomacal,denumit adesea şi ulcer gastric,şi ulcer duodenal care apare în duoden,porţiunea intestinală cae mai apropriată de stomac.
Ulcerul sin tractul digestiv se dezvoltă atunci când pepsina şi acizii străpung mucoasa protectoare a stomacului sau a duodenului şi evadează ţesuturile subiacente.În mod normal,mucoasa gastricăasigură protecţia stomacului împotriva acţiunii brutale a pepsinei şi acidului clorhidric.Dacă însă,din diferite motive mucoasa se deteriozează,are loc un proces de autodigestie ce duce la formarea unui crater,a unei cavităţi.Apare ulcerul.Adevăratul ulcer este adânc,pătrunzând întreaga grosime a mucoasei.Aspectele lui superficiale poartă numele de eroziuni.
Ulcerul poate fi rotund sau oval,dar,uneori poate avea o formă neregulată sau liniară.Mărimea unui ulcer,variază de la câţiva milimetri la diametru sub 2 cm.
MECANISMUL APARIŢIEI ULCERULUI
Pentru a determina apariţia ulcerului,cele 2 substanţe agresive,şi anume,acidul clorhidricşi pepsina,trebuie să fie ambele prezente.În absenţa acidului,pepsina nu provoacă nici un fel de daune.
Dar cum acţionează acest mecanism? S-ar părea că o persoană cu hipersecreţie acidă va face,sigur un ulcer.Nu întotdeauna,însă,se întâmplă aşa.La persoanele cu ulcer gastric nu se constată întotdeauna o aciditate gastrică mai mare decât la cele sănătoase.Şi chiar dacă la majoritatea persoanelor cu ulcer duodenal secreţia acidă este ami mare decât în mod normal,nici această cauză nu este întotdeauna determinată.Aşadar,hiperaciditatea nu este totul.
Ulcerul nu este osimplă consecinţă a unei acidităţi crescute;el apare când se produce ruperea echilibrului dintre nivelul acido-peptic şi cel al mecanismelor normale de apărare ale peretului gastric.
CELE 2 TIPURI DE ULCER
Ulcerul duodenal- este cal mai de sîntâlnit tip de ulcer.Apare aproape de două ori mai fercvent la bărbaţi decât la femei,deşi în multe părţi ale Occidentului proporţia pare că s-a inersat.
La bărbaţi,spre deosebire de ulcerul gastric,apariţia ulcerului duodenal se produce într-o perioadă mai timpurie a vieţii,de obicei în jurul vârstei de 25 de ani,maximum până la 45 de ani.La femei,ulcerul duodenal apare mai târziu,de obicei la 45 de ani şi peste.Spre deosebire de ulcerul gastric,cel duodenal nu se malignizează(cancerizează) aproape niciodată.
În sec.al XIX-lea,ulcerul gastric era mult mai frecvent întâlnit decât cel duodenal .În sec. al XX-lea,însă,s-a produs o schimbare,în sensul că incidenţa ulcerului duodenal a depăşit incidenţa celui gastric.Totuşi,se pare că,începând din 1950,s-a înregistrat o scădere a frecvenţei ulcerului duodenal în ţări occidentale ca Marea Britanie şi S.U.A.
Mai există şi deosebiri regionale.De exemplu,în Marea Britanie incidenţa ulcerului duodenal creşte pe măsura înaintării spre Nord.Ea este mai mare în Scoţia decât Anglia de Sud-Est.
Ulcerul gastric
Ulcerul gastric este de circa 4 ori mai puţin fercvent decât cel duodenal.Spre deosebire de aceasta,ulcerul gastric apare mai ales la maturitate şi se poate,uneori,maligniza.Incidenţa lui este ceva mai mare la bărbaţi,iar frecvenţa maximă se înregistrează în jurul vârstei de 55-65.
Se crede,de obicei,că sunt mai susceptibile să facă ulcer gastric persoanele cu calificare modestă sau necalificate,în timp ce ulderul duodenal afectează pe cei cu calificare înaltă.Această teorie nu prea se adevereşte.Potrivit unor date statistite recente,britanice şi americane,ambele localizări ale ulcerului din straturile socio-economic mai inferioare.
Cum se recunoaşte un ulcer?
În majoritatea cazurilor de ulcer,simptomele sunt foarte clare.Numai la un mic procent de bolnavi se dezvoltă un „ulcer silenţios”,fără simptome evidente,ca durerea sau indigestia; netratat,acesta poate determina complicaţii grave.
Simptomul clasic şi cel mai obişnuit este durerea,localizată în epigastru,în partea centrală superioară a abdomenului,imediat sub torace.Din unele studii rezultă că durerea se întâlneşte aproape la toţi pacienţii.În altele,incidenţa dureri este apreciată la 70% din cazurile de ulcer duodenal şi 50% în cele de ulcer gastric.
Mulţimedici arată că bolnavii îşi descriu durerea untensă ca pe o arsură sau o foame permanentă.Se mai semnalează o senzaţie de apăsare în zona epigostrică.
Durerea poate fi percepută şi pe o arie întinsă.La aproximativ 60% din pacienţi durerea radiază şi poate fi resimţită în alte zone,de exemplu,în spate sau în alte părţi ale abdomenului.Totuşi când se adresează medicului bolnavii pot adesea să indice zona în care simt durerea cea mai puternică.
Un alt fenomen obişnuit constă în apariţia sau dispariţia durerii sau a crizelor la diferite intervale de timp.Astfel,timp de câteva tile sau o săptămână o persoană poate simţi dureri atroce şi să aibă senzaţia de disconfort,după care aceasta să dispară pentru o perioadă mai îndelungată,de 1-6 luni.
În timpul unei crize numai rareori durerea are aceeaşi intensitate;se pot înregistra şi intervale fără dureri.În unele cazuri,hrana înlătură durerea,dar poate să o intensifice sau să nu aibă nici un efect.Durerea mai poate avea anumite trăsături distinctive,în funcţie de tipul de ulcer.
Ulcerul duodenal
Apariţia durerii este mai probabilă în ulcerul duodenal decât în cel gastric.Durerea începe să apară cam la trei ore după masă.Este posibilă revenirea ei în miez de noapte,adeseori între orele 1 şi 3,determinând trezirea bolnavului.Aceasta se întâmplă,probabil,pentru că stomacul fiind gol,nu intervin mecanismele de neutralizare a acidităţii gastrice care se menţine constant la un nivel adecvat pentru digestie.
Paradoxal,când stomacul este gol,conţinutul său în acid este mai mic,dar aciditatea (pH) este mai ridicată.Când stomacul este plin,secreţia de acid este de aproximativ patru ori mai mare decât atunci când este gol,dar acest acid este diluat de alimentele olide şi lichide,ajunse în stomac.
Spre deosebire de ulcerul gastric,în cel duodenal durerea poate fi mai frecvent alinată prin ingestia unui aliment sau a laptelui,de asemenea cu ajutorul medicamentelor antiacide.Tot astfel,în ulcerul duodenal poate fi mai lesne indicat sediul exact al durerii.De obicei,bolnavii de ulcer duodenal au dureri de multă vreme,chiar de mai mulţi ani.
Ulcerul duodenal poate avea şi alte simptome însoţitoare,dintre care cele mai obişnuite sunt greaţa,vărsăturile,pierderea în greutate,uneori prezenţa sângelui în scaune.
Ulcerul gastric
Există câteva deosebiri între ulcerul gastric şi cel duodenal.Durerea este prezentă în 50% din cazurile de ulcer gastric,fiind localizată,de obicei,în aceeaşi zonă ca şi în ulcerul duodenal.Potolirea durerii prin ingestie de hrană,de lapte sau antiacide,este mai rară,dar chiardacă aceasta are loc,este,adesea,de scurtă durată.De obicei,durerea revine cam la 30 de minute după masă,dar în unele cazuri,intervalul fără dureri se poate prelungi până la câteva ore.La unii bolnavi,ingestia de alimente intensifică durerea.
Ulcerul gastric este mai rar însoţit de alte simptome ca greaţa şi vărsăturile.Totuţi.inapetenţa(lipsa poftei de mâncare) este de 2 ori mai curentă la bolnavii cu ulcer gastric şi apare cam la două treimi din bolnavi.De aceea,dacă o persoană,are,zilnic,dureri după mese,la care se adaugă inapetenţa,este mai probabil să aibă ulcer gastric.Cei cu ulcer gastric merg mai curând la doctor decât cei cu ulcer duodenal,adică după o suferinţă de mai puţin de un an.
„Ploşniţa” ulcerului
HELICOBACTER PYLORI-este un microb în formă de spirală,care a fost găsit în stomac.La început s-a crezut că seamănă cu microorganismele din grupa Campylobacter,motiv pentru care i s-a dat numele de Campylobacter pylori.Apoi,în 1989,s-a stabilit că nu este un campylobacter autentic,aşa că a fost reclasificat şi rebotezat Helicobacter pylori,datorită formei sale de elice sau spirilă.
H.pylori a fost găsit în mucoasa stomacului şi a uodenului,părând a avea însă o deosebită preferinţă pentru cea dintâi,unde găseşte un mediu extrem de favorabile.Se pare că atacă numai celulele mucoasei gastrice,iar pe cele duodenale numai dacă printr-o anumită,schimbare,numită metaplazie,încep să semene cu cele gastrice.
Rolul acestui microb în boala ulceroasă
S-a bănuit iniţial că H.pylori măreşte eliberarea de acid în stomac,dar acest lucru nu a putut fi dovedit.De fapt,numeroase studii au arătat că la pacienţii cu ulcer,infectaţi cu H.pylori,nivelul secreţiei de acid era normal sau sub valoarea normală.Era nevoie,prin urmare,de explicaţii alternative.
S-au făcut multe cercetări pentru determinarea efectelor H.pylori.Oamenii de ştiinţă presupun că datorită formai sale speciale şi caracteristicilor sale specifice,microbul lezează ţesuturile stomacului şi ale duodenului pe mai multe căi,ducând la dezvoltarea unui ulcer.
Cine este afectat?
H.pylori infectează cel puţin jumătate din populaţia globului.Până de curând s-a crezut că incidenţa este aproximativ aceeaşi la bărbaţi şi la femei.Dar,în urma unor studiia rezultat o uşoară predominare a infecţiei la bărbaţi.
În Irlanda de Nord,unde s-a făcut studiul,aceasta a fost de 52% faţă de 48% la femei.
Se crede că infecţia se transmite pe cale fecal-orală ca în cazul altor microbi.Se mai poate transmite de la gură la gură,s-a găsit H.pylori în salivă şi în plăcile dentare. Această modalitate însă nu a fost dovedită,existenţa ei fiind controversă.
În ţările subdezvoltate incidenţa infecţiei cu H.pylori este deosebit de mare.Se bănuieşte că aceasta s-ar datora unor deficinţe de natură igienico-sanitară,care uşureză infecţiile încrucişate.
În ţările dezvoltate tabloul este oarecum diferit,Aici incidenţa infecţiei creşte cu vârsta.Astfel,s-ar stabilit că copii sub 10 ani sunt infectaţi în proporţie mai mică de 5%.
Factorii de risc
Cofeina
Foarte răspândită este părerea că prea multă cafea determină apariţia ulcerului sau agravează simptomele acestuia.Nu aceasta este însă realitatea.
Este adevărat că secreţia de acid gastric este stimulată de cafea,indiferent dacă aceasta este,sau nu,decafeinizată.Nu există însă dovezi că ingestia cafelei sau a unei mari cantităţi de băuturi cafeinizate,cum sunt cele de cola,ar provoca apariţia ulcerului.
Totuşi,se pare că dacă înainte aţi băut multă cafea,riscul de a face,mai târziu ulcer duodenal este mai mare.
Consumul de alcool
S-a sugerat,de asemenea,că alcoolul,consumat în cantitate mare,ar fi ulcerigen,întrucât el stimulează secreţia de gastrină şi acid clorhidric.Dar nu există dovezi concludente că alcoolul ar provoca sau exacerba un ulcer.
Alţi factori de risc sunt:stresul,regimul alimentar,fumatul de ţigarete,secreţia de acid şi factorii genetici.
Primii paşi de ajutor
pacienţii sub 40 Hematemeză melenă, Pacienţii peste 40
de ani cu fenomene perforaţie sau de ani cu dispepsie
dispeptice stenoză pilorică sau anorexie

Adresaţi-vă medicului
imediat
Testul pentru Antiacide inhibitori ai
H.pylori dacă Negativ pompei protonice sau Restabilire
este accesibil H2-antagonişti


Pozitiv Revenirea dispepsiei
Recădere
Eradicarea Eradicarea Recurgeţi la bariu sau
H.pylori H. pylori endoscpie pt. biopsie Ulcer gastric
Restabilire
Restabilire Recădere Endoscopie şi biopsie
Ulcer duodenal pt. a exclude malignizarea
Eradicarea Inhibitor al pompei
H.pylori protonice,H2-antagonişti şi
Nevindecat eradicarea H.pylori Vindecat
Factorii de risc: nevoia
Repetă eradicarea de tratament neîntrerupt
H.pylori Restabilire cu MANSA:eradicare
nereuşită a H. pylori
Tratament de întreţinere cu
omprazol sau doză terapeutică
de H2-antagonişti.Dacă simptomele
reapar e necesară consultarea unui
specialist

Diagnosticul în boala ulceroasă se face pe baza datelor complete şi corecte pe care trebuie să le prezinte bolnavul,a simptomelor clinice,a acidităţilor crescute în special în ulcereleduodenale,şi mai ales prin punerea în evidenţă a nişei ulceroase la examenul radiologic sau la cel endoscopic.
Tratamentul bolii ulceroase trebuie să înceapă în perioadele dureroase cu un repaus de cel puţin 7-10 zile.Un loc important îl deţine regimul alimentar care trebuie instituit.Pe lângă respectarea diferitelor măsuri de igienă a alimentaţiei, cu mese mai frecvente şi la intervale regulate,se impune un regim alimentar raţional pe care bolnavul să-l poată respecta.
Trebuie să se ceară bolnavului să evite sosurile, prăjelile, grăsimile, condimentelor, legume, fructe, etc.Tutunul şi băuturile alcoolice trebuie complet interzise.
Tratamentul mendicamentos,cu alcaline,neutralizante,antispastice,sedative,etc., trebuie respectat întocmai

ULCERUL GASTRO-DUODENAL

Bolile digestive sunt boli de larga raspandire in populatie, ocupand un loc important in morbiditatea generala. Ponderea mare pe care o au aceste boli in patologia generala, potentialul mare invalidant al unora din ele, interactiunile lor cu factorii de mediu si de alimentatie, fac necesara cunoasterea lor in stadiile cat mai incipiente pentru tratarea si prevenirea complicatiilor lor.
Ulcerul gastroduodenal este o boala destul de frecventa, survenind pana la 15% din populatie. Caracterizat prin pierdere de substanta, afectand mucoasa, submucoasa si stratul muscular ale teritoriilor tubului digestiv supuse actiunii peptice a sucului gastric, are ca localizare in primul rand, duodenul, apoi stomacul, mai rar partea inferioara a esofagului si intestinul subtire (de obicei dupa o operatie pentru o complicatie imporatnta a ulcerului gastroduodenal). In etapa actuala cauzele ulcerului sunt incomplet elucidate, dar se stie ca este vorba despre interactiunea dintre factorii clorhidropeptici si factorii de aparare ai mucoasei gastroduodenale. Boala are caracter ereditar; evolutia se intinde pe o perioada indelungata pana la 40 de ani sau chiar mai mult, manifestandu-se in puseuri sezoniere dureroase ritmate de mese, zilnice, insotite uneori de varsaturi. Durerea este caracteristica sub forma de foame dureroasa, ce dispare la ingestia de alimente, sub forma de durere nocturna, ce se linisteste la ingestia de bicarbonat de sodiu sau lapte. Reaparitia durerii are loc la 30 de minute dupa mese la ulcer gastric, la 2-3 ore la cel duodenal. Durerea este epigastrica, cu iradieri in hipocondrul drept si stang si uneori este insotita de fenomene dispeptice necaracteristice, cu modificari de apetit, senzatie de arsuri retrosternale, eructatii, greturii, constipatie. Varsaturile nu sunt obligatorii, caracterizand stenoza pilorica, una din complicatiile ulcerului.
Pe masura ce boala inainteaza in varsta, isi pierde aspectul caracteristi, se invecheste si se complica. Cand caracterul ulceros cu fenomenele inflamatoare supraadaugate cuprinde straturile profunde ale regiunii afectate, apare stenoza sau obstructia pilorului, caracterizate prin varsaturi tardive, slabire in greutate.
Alta complicatie este perforatia, insotita de dureri abdominale, caracteristice: foarte intense, cu aparare musculara, abdomen dur de”lemn”, puls rapid (peste 100 batai pe minut).
Hemoragia, complicatie frecventa consta in hematemeze – varsaturi cu sange ca zatul de cafea – sau melene, insotite, atunci cand cantitatea de sange pierdut este mare, de cresterea frecventa a pulsului, scaderea tensiunii arteriale, lipotimie. Examinarea secretiei gastrice arata, in ulcerul duodenal, cresterea secretiei bazale si a concentratiei de acid clorhidric. In ulcerul duodenal predomina hipersecretia cu hiperclorhidrie, in ulcerul gastric secretia gastrica este normala sau subnormala. Metoda de diagnostic al ulcerului duodenal este radiologica. Aceasta pune in evidenta semnul major sau direct ”nisa” sau semne indirecte ca deformarile retractile ale zonelor inconjuratoare.
In cazul tratamentului igieno-dietetic, bonavii cu diagnostic de ulcer duodenal, in perioada dureroasa, vor tine regim slimentar de protectie gastrica cu mese mici si repetate in care vor evita alimentele acide, condimentele, dulciurile concentrate, solutiile saline concentrate. Vor fi evitate salatele de cruditati si mere. Tutunul va fi cu desavarsire interzis, dovedindu-se ca are maxima nocivitate in intretinerea leziunilor ulceroase. De asemenea alcoolul va fi interzis bolnavilor cu ulcer duodenal si gastric.
Tratamentul medicamentos, extrem de diversificat in functie de complexele mecanisme ce produc ulcerul gastric si cel duodenal, va fi individualizat pentru fiecare bolnav. In terapia moderna s-au descoperit asa numitii inhibitori de receptori H2, de histamina (cinetidina) care au dat rezultate bune in ulcerele gastroduodenale
Exista unele preparate care se administreaza factorilor de aparare a mucoasei gastrice si acestea numai la indicatia medicului ce are in ingrijire bolnavul.
Ulcerul gastric la care dupa trei saptamani in conditii de spitalizare nu se modifica nisa, se opereaza. Daca nisa se diminueaza dar nu se inchide se va mai astepta trei saptamani, dupa care se va reexamina bolnavul si daca nisa nu s-a inchis, se va opera. Bolnavii cu nisa inchisa vor continua regimul de crutare, in orice caz fara tutun si alcool, vor pastra indicatiile terapeutice ale medicului, prezentandu-seperiodic la control radiologic si endoscopic.
Deoarece numai ulcerul gastri pune problema diferentierii lui de cancerul gastric, este necesar si obligatoriu examenul endoscopi cu prelevari bioptice din ulceratia gastrica. Relatia ulcer gastric – cancer gastric este mai putin obisnuita, dar exista cicatrizati in care ciclul inchiderii nisei sufera si apare leziunea maligna de obicei pe marginea nisei. Chiar observandu-se inchiderea nisei gastrice, bolnavii necesita control periodic, ulcerul gastric fiind considerat ca o leziune premaligna.
Cercetarile legate de cauzele si modul de producere au aratat o frecventa crescuta a cancerului gastric legata de grupa sanguina A , de consumul anumitor alimente pregatire prin afumare, de alimente conservate cu ajutorul unor chimicale.

ZONA Z O S T E R

Zona zoster (herpes zoster) este o infectie virala care se manifesta printr-o eruptie dureroasa. Eruptia poate aparea pe spate, piept, gat, fata sau scalp. Durerile sunt puternice iar cauzele pot deveni evidente mai tarziu. Odata aparuta eruptia, devine mai usor de identificat.

Herpesul zoster este cauzat de virusul varicelo - zosterian, acelasi virus care determina aparitia varicelei. Dupa ce ai avut varicela, virusul ramane inactiv in nervi. Ani mai tarziu, virusul se poate reactiva, aparand herpesul zoster.

Zona zoster nu este o boala care pune in pericol viata, dar poate fi foarte dureroasa. Uneori, eruptia poate duce la o complicatie numita nevralgie postherpetica. Durerile raman iar pielea devine foarte sensibila la atingeri timp de luni sau chiar ani de la disparitia eruptiei.

Riscul aparitiei herpesului zoster poate fi redus prin efectuarea unui vaccin, iar tratarea din timp a acestei afectiuni scade sansele aparitiei complicatiilor si reduce zona care poate fi infectata.


Herpesul zoster reprezinta a doua eruptie a virusului varicelo - zosterian, acelasi care cauzeaza varicela. Acest virus face parte din grupa virusurilor herpetice, care le include si pe cele care provoaca herpesul genital si herpesul la buze. Multe dintre aceste virusuri pot ramane inactive in sistemul nervos, dupa vindecarea infectiei, si in timp pot provoca o noua infectie.

Herpesul zoster poate aparea la orice persoana care a avut varicela. Daca sistemul imunitar nu reuseste sa distruga virusul la prima infectie, acesta poate patrunde in sistemul nervos si poate sta ascuns timp de ani.

Cauza reaparitiei acestui virus este necunoscuta. Este probabil ca acesta sa reapara din cauza sistemului imunitar slabit. Zona zoster este mai frecvent intalnita la persoanele in varsta si la cele cu un sistem imunitar slabit.


Herpesul zoster poate aparea la orice persoana care a avut varicela. Insa, este mai des intalnit la persoanele cu o varsta inaintata. Mai mult de jumatate din cazuri au loc la adultii trecuti de 60 de ani.

Au un risc mai mare de a suferi de aceasta boala persoanele cu un sistem imunitar slabit din cauza HIV/SIDA, tratamentelor medicale, chimioterapiei, radiatiilor. Zona zoster apare o singura data la majoritatea pacientilor, dar este posibil sa reapara in mai multe zone.

O persoana cu herpes zoster poate transmite virusul altei persoane care nu a avut varicela. Transmiterea are loc in contact direct cu eruptia. Odata infectata, persoana va face varicela si nu herpes zoster. Virusul nu poate infecta o persoana cu sistem imunitar puternic care a avut varicela.

Daca ai herpes zoster, incearca sa eviti contactul cu:
• orice persoana care nu a avut varicela;
• orice persoana care are un sistem imunitar slabit;
• nou-nascutii;
• femeile insarcinate (varicela poate fi periculoasa pentru dezvoltatea bebelusului).
De obicei, diagnosticarea se face pe baza simptomelor: eruptie, durere si mancarime. Este posibil ca doctorul sa-ti faca un examen fizic amanuntit si sa iti puna intrebari in legatura cu simptomele. Poate prelua si tesut pentru efectuarea unui test de laborator.

La 1 din 5 pacienti, durerea continua in acelasi loc dupa ce eruptia a disparut. Aceasta afectiune este cunoscuta sub numele de nevralgie postherpetica. Medicamentele pot ameliora durerea, pana cand aceasta dispare.

Zona zoster mai poate provoca si alte complicatii, inclusiv inflamarea creierului (encefalita) si alte probleme neurologice. Daca herpesul zoster apare pe fata, poate afecta auzul si poate duce la orbire temporara sau permanenta. Este posibila si pierderea mobilitatii muschilor fetei (paralizia).


Vaccinurile pot fi de folos in prevenirea zonei zoster: vaccinul antivaricela si vaccinul impotriva zonei zoster.

Vaccinul antivaricela (Varivax) este des folosit pentru prevenirea varicelei la copii. Este recomandat pentru copii cu varsta cuprinsa intre 12 si 18 luni. Este eficient si pentru adultii si copiii mai mari care nu au avut varicela. Chiar daca acest vaccin nu iti garanteaza faptul ca nu vei face varicela sau herpes zoster, reduce riscul aparitiei complicatiilor si severitatea bolii.

Vaccinul impotriva zonei zoster (Zostavax) ajuta la prevenirea zonei zoster la adultii de peste 60 de ani care au avut varicela. Ca si vaccinul antivaricela, acest vaccin nu iti poate garanta faptul ca nu vei face zona zoster, insa reduce durata si severitatea bolii si riscul de aparitie a nevralgiei postherpetica. Este folosit doar pentru prevenire, nu si tratare.

In aceasta perioada te poti simti slabit si obosit, asa ca asculta nevoile corpului tau, odihneste-te cat mai mult si evita activitatile care te pot epuiza. De asemenea, evita stresul. Acesta poate intensifica durerile. Iti pot fi de folos diferite tehnici de relaxare sau muzica. Incearca sa "uiti" de durere prin activitati placute.

Iata cateva sfaturi folositoare:
• Mergi la farmacie si cere medicamente pentru ameliorarea durerii sau antiinflamatoare, precum ibuprofen (Advil, Motrin...);
• Foloseste o lotiune impotriva mancarimii;
• Spala zona afectata de doua ori pe zi cu apa si cu sapun normal, dar nu o bandaja;
• Aplica comprese umede, reci pentru a reduce durerea si mancarimea. Poti folosi apa sau apa in combinatie cu otet alb (la 1 l de apa adauga 30 ml otet). Foloseste compresele de 3 ori pe zi;
• O baie potrivita ca temperatura poate avea un efect calmant. Imprastie putin bicarbonat de sodiu in apa.

Eritrasma: afectiunea pielii din zonele axiala si inghinala

Adesea aceasta afectiune este localizata in zonele intertriginoase sau afecteaza pielea care acopera vintrele, subsuoara, sanii si abdomenul.

De regula, afectiunea nu prezinta simptome, insa daca este afectata pielea de pe abdomen pot fi resimtite mancarimi si arsuri.

Initial pilea afectata este bine definita, deoarece sunt vizibile niste pete rozalii acoperite cu scuame fine si incretite. Cu timpul, culoarea roza se transforma in rosu iar zona afectata capata o culoarea maronie si scuamoasa.

Aceasta afectiune se clasifica in:
• eritrasma generala;
• eritrasma interdigitala.

Eritrasma intradigitala este cea mai comuna infectie bacteriana, care apare la nivelul picioarelor, si se caracterizeaza prin crapaturi sau scuame intre degetele picioarelor, dar nu prezinta niciun simptom. Adesea, crapaturile si scuamele apar intre degetele 4 si 5.

Eritrasma generala apare frecvent in cazul persoanelor care sufera de diabet de tip 2, de altfel, in cazul acestora leziunile se extind peste zona intertriginoasa.

Diagnosticul poate fi dat de un dermatolog, cu ajutorul unei lampi Wood, care emite lumineaza pielea cu ajutorul razelor ultraviolete. Eritrasma, o flourescenta de un rosu deschis, este observata atunci cand lampa lumineaza peste zona afectata.

O alta modalitate de diagnosticare este analizarea pielii afectate.

De obicei, tratamentul consta in pastreaza igieniei zonei afectate si uscarea zonei cu un sapun antibacterian si solutie pe baza de clorura de aluminiu.

O solutie antibacteriana sau o crema pe baza de clidamicina, eritromicina sau crema cu miconazol pot fi prescrise pentru a distruge bacteria. Pentru un tratament mai agresiv sunt recomandate antibioticele orale, cum ar fi eritromicina, iar rezultatele apar mult mai repede si sunt mai bune.

ALUNITELE SI SOARELE

Toata lumea are alunite, uneori chiar 40 sau mai multe. Alunitele sunt probabil predeterminate inainte de nasterea persoanei. Majoritatea apar in primii 20 de ani de viata, desi unele pot sa nu apara pana mai tarziu. Studii recente au aratat ca anumite tipuri de alunite au risc mai mare decat media de a deveni canceroase. Ele se pot transforma intr-o forma de cancer de piele numita melanom. Expunerea la soare si arsurile solare determina cresterea numarului de alunite si de melanom, potrivit Societatii Romane de Dermatologie.

Majoritatea alunitelor si a petelor sunt benigne (necanceroase). Ele nu vor fi niciodata o amenintare pentru sanatatea persoanei. Petele care trebuie supuse unui control dermatologic sunt cele care isi modifica marimea, forma, culoarea, sangereaza, cauzeaza mancarimi si dureri sau alunitele care apar dupa varsta de 20 de ani.

MELANOMUL

Cum apare melanomul?

Melanomul apare atunci cand melanocitele (celulele din piele responsabile de producerea pigmentului) cresc necontrolat si invadeaza alte tesuturi. Melanomul este tipul de cancer al pielii cu cea mai mare mortalitate si se raspandeste rapid in organism. Acest tip de cancer poate fi vindecat cand este depistat precoce, dar este fatal cand este lasat sa progreseze.

Poate sa apara spontan, ca o pata pigmentara cutanata (spre exemplu o alunita) noua sau poate creste incet in interiorul sau langa o pata pigmentara pre-existenta. La barbati, melanomul apare frecvent pe spate, trunchi, cap sau gat. La femei, melanomul apare frecvent pe picioare sau trunchi. De asemenea, nu este exclus sa apara si in zonele care sunt mai putin sau deloc expuse la soare: pe talpile picioarelor sau pe palme.


Atentie maxima daca ai tenul deschis!

Specialistii dermatologi avertizeaza persoanele care au tenul deschis, se ard mai usor si au multe alunite (in jur de 100) ca sunt mai expuse riscului de a dezvolta melanom. De asemenea, arsurile solare din copilarie si o istorie a melanoamelor prezente la membrii familiei contribuie la un risc crescut de melanom.

Desi cauza exacta nu este cunoscuta, pe langa factorii de risc amintiti se mai adauga cativa care cresc riscul de melanom:
• Pete pigmentare (de ex. alunite) non-maligne sau nevi atipici (nevi displastici);
• Trei sau mai multe episoade de arsuri solare cu vezicule pana la varsta de 20 ani;
• Deficiente ale sistemului imun.


Arme de aparare: autoexaminarea si evitarea expunerii solare

Autoexaminarea periodica ajuta la recunoasterea leziunilor noi sau in crestere. Inainte de a sta ore intregi la soare, gandeste-te ca razele ultraviolete sunt principalul factor incriminator! Iata cateva reguli pe care nu trebuie sa le treci cu vederea:

1. Examineaza-ti corpul in oglinda, intai cu fata, apoi cu spatele, partea dreapta si apoi stanga, avand bratele ridicate;
2. Indoaie coatele, uita-te atent la antebrate, partea posterioara a bratelor si palmele;
3. Uita-te la partea posterioara a picioarelor, la spatiile dintre degete si talpi;
4. Examineaza-ti ceafa si scalpul, ajutandu-te de o oglinda suplimentara;
5. In final verifica spatele si fesele tot cu ajutorul unei oglinzi suplimentare;
6. Stai la umbra cand este cazul, avand in vedere ca razele ultraviolete sunt mai puternice intre orele 10.00 si 16.00;
7. Poarta haine deschise la culoare, cu tesatura densa, protectoare, cu maneci lungi, palarii cu boruri largi si ochelari de soare;
8. Aplica o crema cu factor de protectie care sa te protejeze atat de UVA, cat si de UVB, cu SPF (factor de protectie solar) cel putin 15;
9. Reaplica un strat de crema de protectie din 2 in 2 ore cand stai la soare, chiar si in zilele innorate.

MENINGITA

Meningita este o boala infectioasa ce consta in inflamarea membranelor (meninge) si a lichidului cefalorahidian ce invelesc creierul si maduva spinarii.
Cauza meningitei este de obicei o infectie virala, dar infectiile bacteriene si fungice sunt si ele responsabile de aparitia bolii. Gradul de severitate precum si tratamentul optim depind de cauza infectiei. Meningita bacteriana este in general mai grava decat meningita virala, necesitand un tratament medical prompt.

LIMFEDEMUL

Limfedemul postoperatoriu poate sa apara ca o complicatie sau efect secundar dupa operatia de cancer.

LUPUSUL

Lupusul este o boala autoimuna, necontagioasa, foarte frecventa, care apare mai des la femei, dar nu ocoleste barbatii si copiii de toate varstele. Printre cauzele lupusului pot fi: expunerea excesiva la soare, mostenirea genetica sau modificarile hormonale. Lupusul nu poate fi vindecat, dar poate fi tratat si tinut sub control. Simptomele lupusului pot fi: dureri ale corpului si ale articulatiilor, luarea in greutate, caderea parului, stari de rau, mai ales dupa expunerea la soare, dureri de cap, confuzie, neatentie, eruptii pe fata, piept, etc.

LITIAZA RENALA

Litiaza renala este determinata de prezenta unor concretiuni calcare in basinet si caile urinare, ce se produc prin precipitarea si cristalizarea substantelor care se gasesc in mod normal in urina; prezenta calculilor este asimptotica in unele cazuri; cand exista tendinta de migrare apar crize dureroase pornind din regiunea lombara (regiunea salelor) spre radacina coapsei, urinari dese, urine rosii (care arata prezenta sangelui in urina).

LITIAZA BILIARA

Litiaza biliara este o denumire data calculilor biliari. Acestia sunt alcatuiti din cristale de colesterol si alte substante care se gasesc in bila (secretie a ficatului). Calculii biliari au dimensiuni variabile si devin periculosi in momentul in care obstructioneaza activitatea vezicii biliare. Cauzele litiazei biliare pot fi: acumularea unor cantitati de colesterol mai mari decat poate fi procesat sau functionarea necorespunzatoare a vezicii biliare.

LEUCEMIA

Leucemia este un cancer al celulelor sangelui. Leucemia apare in cazul in care globulele albe nu isi mai indeplinesc corect functia. Leucocitele se dezvolta mai repede decat celelalte celule sanguine, in cele din urma inlocuindu-le. Leucemia este o boala care slabeste organismul, dand o stare permanenta de oboseala, slabiciune fizica si predispozitie la vanatai. Cauzele leucemiei nu sunt cunoscute, dar ca factori de risc pot fi fumatul si chimioterapia. Printre simptomele leucemiei se numara: oboseala, durerea de cap, vanatai, sangerari, dureri de splina, scaderea apetitului si a greutatii, febra, lupta ingreunata cu inspectiile.

LEUCOPENIA

Leucopenia este scaderea numarului de leucocite in sange. Leucopenia poate sa apara in cazul unor infectii, anemii, colagenoze, etc

INTOXICATIA CU METALE GRELE

Intoxicatia cu metale grele a devenit de actualitate, odata cu industrializarea si mecanizarea activitatilor umane. Ea se poate produce prin ingestie, inhalare sau contact direct. Principalele surse de intoxicare pot fi: cutiile de metal (dozele de suc, conservele), foliile de aluminiu, legumele si fructele tratate chimic. Aluminiul poate provoca Alzheimer, Parkinson si anemie, afectand organele interne. Intoxicatia cu metale grele (mercur, plumb, cadmiu, crom) apare atunci cand cantitatea din organism a acelui metal depaseste o anumita valoare. Intoxicatia cu plumb poarta numele de saturnism si se poate capata prin ingestie sau prin inhalare.

INTOLERANTA LA LACTOZA

Intoleranta la lactoza este dificultatea (pana la incapacitatea) organismului de a asimila zaharul din lapte (lactoza), din cauza unui deficit de lactaza. Intoleranta la lactoza este mai putin frecventa la rasa nord-europeana. Desi poate avea efecte suparatoare, in general nu produce complicatii. Intoleranta la lactoza poate fi prezenta de la nastere, poate fi o urmare a unor afectiuni digestive, sau se instaleaza odata cu varsta. Simptomele pot sa apara dupa cateva minute sau cateva ore dupa ingerarea lactozei si se manifesta prin: balonare, diaree, dureri de burta sau greata.

INSOMNIA

Insomnia este caracterizata printr-un somn intrerupt si adormire dificila, la trezire, bolnavul fiind si mai obosit decat la culcare. Insomnia apare in general dupa suprasolicitare intelectuala sau traume psihice si poate fi o urmare a unei boli organice sau un simptom al unor afectiuni psihice.

INFERTILITATEA MASCULINA

De cele mai multe ori, atunci cand un cuplu nu poate concepe un copil, responsabila pentru acest lucru este o problema masculina. Infertilitatea masculina este imposibilitatea conceptiei dupa cel putin un an de incercari.Cauzele infertilitatii masculine pot fi: spermatozoizi insuficienti, inceti, deformati sau inexistenti. Vasectomia este o operatie in care barbatul devine infertil in mod voit.

INFERTILITATEA FEMININA

Infertilitatea feminina poate fi cauzata de afectiuni ale ovarelor sau de functionarea lor anormala (influentata de emisia de hormoni), a trompelor uterine, a uterului sau chiar "infertilita imunologica", caz in care sistemul imunitar al partenerei respinge sperma partenerului. Infertilitatea feminina poate fi generata si de avortul la o varsta frageda sau de avorturi repetate.

INFECTIILE URINARE

Infectiile urinare sunt afectiuni ale aparatului urinar, vindecabile, dar care pot recidiva. Cele mai frecvente infectii urinare sunt: cistita, uretrita si nefrita. Infectiile urinare sunt mai frecvente la femei, fiindca uretra este mai scurta, precum si distanta de la vagin la anus. Se pot contacta infectii urinare prin sange, prin contact sexual si prin instrumente urologice.