CULTIVAND VITALITATEA

Unul dintre cele mai importante aspecte ale vitalităţii este rolul protector pe care îl joacă ea în cadrul sănătăţii. Ca fuziune funcţională a esenţei şi a energiei, vitalitatea este baza imunităţii şi a rezistenţei. Imunitatea se bazează pe diversele forme de esenţă vitală ca: hormoni, enzime, globule albe şi roşii din sânge, celule T, lichid cefalorahidian. Rezistenţa faţă de mediile aberante din mediu este furnizată de câmpul de energie radiantă de protecţie care emană din acesta şi înveleşte suprafaţa corpului. Astfel, imunitatea şi rezistenţa reprezintă puterea de protecţie totală furnizată de combinaţia dintre esenţă şi energie - cei doi stâlpi de susţinere ai vitalităţii.

Fuziunea dintre esenţă şi energie reprezintă de asemenea baza conduitei şi a potenţei sexuale.

Unul dintre cele mai mari beneficii aduse de practicarea regulată a regimurilor de sănătate taoistă este vitalitatea sexuală, care a fost totdeuana privită ca un indicator primar al sănătăţii şi al imunităţii în medicina tradiţională chineză. Natura a destinat corpul uman să-şi menţină capacitatea sexuală cu orice preţ, pentru a asigura continuitatea speciei. Astfel, atunci când energia şi esenţa sexuală sunt scăzute, în special la bărbat, imediat după ejaculare, corpul încearcă prompt să refacă potenţa sexuală producând mai multă spermă, lichid seminal şi hormoni sexuali. Dacă una dintre substanţele nutritive necesare acestei funcţii lipseşte sau este deficitară, aşa cum se întâmplă frecvent, organismul le "împrumută" de la alte organe, glande sau ţesuturi, în particular de la lichidul cefalorahidian şi de la glandele sexuale. Excesele sexuale cauzează prin urmare un drenaj constant de substanţe nutritive vitale şi de hormoni din creier, măduva spinării şi glandele suprarenale, datorită faptului că trupul face eforturi pentru menţinerea potenţei şi a fertilităţii sexuale. El este în special o problemă a bărbaţilor, pentru că în cadrul speciilor numai masculuii îşi pierd esenţa puternică a lichidului seminal în timpul actului sexual. Natura a creat în aşa fel femela încât activitatea sexuală să nu-i epuizeze resursele vitale, asigurând prin aceasta capacitatea ei de a hrăni şi proteja puiul.

Dacă natura dă prioritate deplină vitalităţii sexuale, alte aspecte ale vitalităţii - cum ar fi imunitatea, rezistenţa şi funcţiile cerebrale - sunt primele care suferă atunci când activitatea sexuală în exces epuizează resursele limitate de esenţă şi de energie ale organiemului. Prin urmare, dacă se ajunge la stadiul în care însăşi potenţa sexuală are de suferit, înseamnă că situaţia este extrem de gravă, pentru că organismul şi-a epuizat resursele de esenţă şi de energie. Impotenţa sexuală este aproape întotdeauna asociată cu deficienţa imunitară, cu scăderea rezistenţei, cu moleşeala, cu oboseala, insuficienţa cerebrală şi cu alte simptoame ale vitalităţii scăzute.

În Tao, vitalitatea este şi ea caracterizată de o trinitiate funcţională, manifestată în acest caz ca imunitate şi rezistenţă, potenţă sexuală şi vigoare mentală. Aceste trei aspecte sunt strâns legate şi interdependente, fiecare reflectând starea celorlalte. Cultivând vitalitatea prin nutriţie veţi spori toate cele trei aspecte ale trinităţii - imunologie, sexualitate şi cerebral. De asemenea, în virtutea alchimiei interne, esenţele şi energiile corespunzătoare pot fi transformate şi transferate pentru a se susţine una pe cealaltă. Faptul poate constitui un avantaj sau, dimpotrivă, un dezavantaj pentru dumneavoastră, în funcţie de modul în care vă conservaţi sau nu resursele de esenţă vitală.

Vitalitatea poate fi cultivatã atât prin metode interne, cât şi externe, incluzând aici nutriţia, utilizarea plantelor medicinale şi a antioxidanţilor, tehnicile de respiraţie, meditaţia şi artele marţiale. Într-adevãr, vitalitatea este rezultatul primar al tuturor ramurilor alchimiei interne taoiste şi indicatorul permanent al imunitãţii şi al stãrii de sãnãtate în medicina chinezã.

La nivelul fundamentale al esenţei, nutriţia şi plantele tonice exercitã cea mai puternicã şi mai directã influenţã aspra vitalitãţii. Cei mai importanţi factori nutritivi sunt aminoacizii şi acixii graşi esenţiali, ambii fiind necesari pentru producerea hormonilor, a enzimelor şi a substanţelor neurochimice de care depinde vitalitatea. Aceste elemente de bazã trebuie administrate împreunã cu vitaminele şi minerale sinergice de care organismul are nevoie pentru a le transforma în "esenţã vitalã". De exmplu, zincul şi seleniul sunt douã minerale necesare producerii enzimelor antioxidante, iar vitaminele B5 şi B6 sunt cofactori esenţiali necesari creierului pentru a transforma aminoacizii în neorotransmiţãtori.

Enzimele alimentare sunt un alt element important în promovarea vitalitãţii. Cu cât conţinutul enzimatic al alimentelor este mai ridicat (alimente proaspete sau fermentate, de exemplu), cu atât scad nevoile de enzime pentru procesul de digestie, fapt care determinã o creştere generalã a vitalitãţii. Eliminarea "hoţilor de enzime" ca zahãrul rafinat şi amidonul, uleiurile vegetale hidrogenate, alimentele procesate sau preparate industrial şi tutunul este o altã modalitate de sporire a vitalitãţii.

Plantele medicinale tonice sunt folosite de mii de ani de taoiştii chinezi pentru a promova sãnãtatea, longevitatea şi dezvoltarea spiritualã. Aceste plante acţioneazã în douã moduri: în primul rând "esenţa purã a plantelor şi a copacilor" stimuleazã secreţia de esenţã vitalã în sistemul endocrin datoritã "afinitãţii naturale" pentru diferite glande, în special pentru puternicele glande sexuale; în al doilea rând, ele elibereazã propriilor lor energii vitale în organsim, echilibrând astfel energia umanã şi amplificând vitalitatea cu ajutorul "celor mai puternice energii ale munţilor şi ale râurilor".