sâmbătă, octombrie 17

BARBATUL....INCOTRO?

Sunt mulţi acei bărbaţi care aspiră să trăiască o existenţă fericită, bucurâdu-se de mulţi ani de viaţă. Dacă această aspiraţie ar fi fost suficientă, având în vedere că nu credem că există fiinţe masculine care să nu vrea aceasta, ar însemna că pe acest Pământ ar fi trebuit să trăim deja această viaţă paradisiacă. De ce totuşi nu este aşa? Pentru că Bărbatul, deşi vrea, încă nu ştie care este rolul care îi revine lui în povestea cu Fericirea. Şi atâta timp cât îşi ignoră propriul său rol neasumându-şi cu curaj propria cunoaştere şi perfecţionare, el este cel care singur îşi baricadează drumul către adevărata existenţă, adevărata fericire. De multe ori, omul şi-a negat statutul de fiu al lui Dumnezeu, a negat şi amputat prin falsă pudoare şi morală ceea ce de fapt nu vroia să recunoască; dominat de dogme religioase şi condus de idei sociale retrogade, omul a întârziat procesul evoluţiei sale conştiente prin cunoaştere de sine.

Sexualitatea pervertită, homosexualitatea, lesbianismul, violenţa sado-masochistă, violenţa sexuală, bolile venerice, impotenţa psihică şi fizică, SIDA, probleme de cuplu, divorţuri, proliferarea instinctelor animalice, spiritul gregar de turmă, manipularea perversă a maselor, goana nebunească după satisfacţii efemere, fricile tenebroase, magia neagră, satanismul şi multe alte manifestări au fost făcute cu putinţă datorită ignorării acestui plan al fiinţei umane: planul sexual – locul de întâlnire al instinctului, fiziologicului, impulsului dinamic creator, psihismului şi, în acelaşi timp, al spiritualităţii.

Refularea sexuală, rigiditatea biologică, mania moralizatoare şi puritanismul nu se limitează doar la numite clase sau la anumite grupuri ale populaţiei. Le găsim, din nefericire, pretutindeni.

" Aprobarea şi dezaprobarea, după caz, au fost justificate de aceeaşi ideologie. Liberalismul s-a considerat în pericol, tot atât cât dictatura proletariatului sau onoarea socialismului. În realitate, elucidarea funcţiei EROSULUI rafinat şi elevat nu constituie o ameninţare, decât contra unei singure atitudini, contra unui singur ordin social şi moral: regimul dictatorial autoritar de orice fel, care prin morala sa puritană şi prin atitudinea sa obsesivă faţă de muncă şi bani încearcă să distrugă spontaneitatea şi armonia naturală a oamenilor în aspectul lor profund de fiinţe umane. " (Wilhem Reich)

Pentru că, ce poate fi ruşinos sau murdar sau decăzut în unirea a două fiinţe, în iubirea a doi oameni care tind să se topească unul în altul prin fuziunea amoroasă, depăşindu-şi limitele eu-lui personal şi transpunându-se în lumea sublimă a non-eului, a non-condiţionării, a libertăţii depline în Spirit?

Prea mult a întârziat Bărbatul, rătăcind aiurea prin hăţişuri, refuzând să admită şi să pătrundă prin înţelegere realitatea acestui nivel, preferând să amputeze silnic o parte din sine sacrificând-o pe altarul falsei morale.

Atât constrângerea sau interzicerea oricăror referiri la domeniul sexual, cât şi polul opus reprezentat de aşa-zise libertăţi prin obscenitate, perversitate şi degradare, prin răspândirea manifestărilor unei sexualităţi decăzute, animalice, ambele aspecte conduc, deci, către inevitabila îndepărate şi distrugere chiar a ceea ce este înalt, delicat, curat, divin în sexualitate şi prin aceasta, la o uitare de sine.

Puritanismul habotnic şi dogmatismul religios l-au făcut să-şi piardă luciditatea.

Este timpul să se trezească şi să realizeze că propria sa existenţă poate lua o nouă turnură, pozitivă, cea a afirmării prin cunoaştere şi experimentare a realităţilor interioare în care SEXUALITATEA; EROSUL şi IUBIREA sunt aflate într-o strânsă legătură cu SPIRITUALITATEA.

Întotdeauna adevărata masculinitate a avut ca reprezentare generică bărbatul puternic, plin de forţă, care îşi asumă cu curaj misiuni dificile în timpul cărora el dă dovadă de îndrăzneală şi cutezanţă, abnegaţie şi iubire, stăpânire de sine şi sacrificiu – într-un cuvânt – EROISM.

Aceste valori trebuie reamintite şi retrezite în conştiinţa bărbatului din acest mileniu III, această reprezentare a adevăratei masculinităţi plasând bărbatul în rolul pe care el ar fi trebuit să-l joace dintotdeauna: acela de a reuşi să împlinească, să cucerească, să susţină şi să încununeze existenţa, întreaga sa viaţă, printr-o veritabilă forţă a bărbăţiei sale manifestate liber şi armonios, care se revarsă plină de bunătate şi tandreţe asupra Aceleia care l-a sprijinit şi înţeles, lăsându-se de multe ori prea uşor cucerită şi înşelată.

Să nu uităm noi, bărbaţii, că existenţa lângă noi a Femeii ne impune nobila atitudine de a oferi, dărui, bucura, împlini acesteia cele mai înalte aspiraţii ale sale de iubire şi fericire plenară, şi pentru a fi capabili de acest lucru trebuie, înainte de toate, să ştim cum să o facem şi, mai apoi plini de elan, să îndrăznim să o facem.

Adevărata masculinitate, forţa impetuoasă, elanul nestăvilit, spiritul cuceritor, curajul vitejesc, eroismul, temeritatea fără margini să fi ajuns azi doar cuvinte fără acoperire? Ce este acel văl care umbreşte strălucirea glorioasă a celui menit să cucerească Olimpul? Unde este adevăratul Bărbat? strigă disperată Femeia.

Ajuns în mileniul III, Bărbatul, a devenit mai vulnerabil ca oricând de-a lungul istoriei sale. "Sprijinit" de cuceririle ştiinţei, "susţinut" artificial prin hormoni, purtat de curente şi ideologii fără substanţă, demagog, dogmatic, handicapat deseori de vicii, ameninţat de boli incurabile, abrutizat şi trăind fără credinţă, Bărbatul se scufundă. Materialism, ateism, bani, afaceri, sex, alcool, droguri... Aceasta este lumea sa de azi. O iluzie care-l ţine bine agăţat cu ancora plăcerii din care gustă avid uitând de sine. Se trezeşte uneori din coşmar, dar nu rezistă în faţa realităţii crunte. Vrea să uite şi reuşeşte imediat plonjând din nou, pentru a câta oară?, în SEX. Aici se scurge repede, strălucind din ce în ce mai pal. Luminile din ochi i s-au şters. E trist şi obosit. Poate că mâine...?

Îndepărtat din ce în ce mai mult de el însuşi, negându-şi perfid forţa virilă prin actul disperat al risipirii fără frână a vieţii, Bărbatul devine "desfrânatul". Arătat cu degetul de Papi inchizitori, Bărbatul se retrage în cap, devenind cerebral. Raţiunea îi limitează înflăcărarea, îi topeşte elanul de învingător, riscurile îl sperie, Iubirea devine un orizont prea îndepărtat a cărui cucerire îi solicită trupul vlăguit deja. Oare să renunţe? Undeva în el, o sclipire încă pâlpâie. Dacă ar putea să o înteţească, să o aprindă, sufletul său rece s-ar mai încălzi. O lacrimă se iveşte în colţul ochiului. Oare v-a reuşi? De undeva, din colţ, Femeia îl priveşte cum se ridică. La rândul ei se înalţă. Îl va însoţi.

Să nu uită, că nu se poate realiza o adevărată evoluţie spirituală prin negarea sau mutilarea vreunui aspect al fiinţei. Numai înţelegerea şi cunoaşterea prin iubire poate deschide sufletul omului către Divin. Dumnezeu este în primul rând Iubire, manifestând această iubire în toată Creaţia Sa. A lăsa această Iubire Divină să se manifeste cât mai deplin în tine înseamnă să poţi depăşi orice limite, orice constrângeri ale ignoranţei proprii sau ale celorlalţi, regăsind adevărata fericire în Spirit.

Niciun comentariu:

Persoane interesate

Lista mea de bloguri