ULEIURI SI METODE FDE INTRETINERE A PIELII

Uleiuri din plante
Pentru realizarea uleiurilor din plante, cea mai bună metodă, deşi ceva mai lentă, este cea a macerării. Pentru a obţine 1 l de ulei de floarea-soarelui sau de măsline obţinut prin presare la rece, se lasă la macerat 200 g de plantă, mărunţită cu râşniţa electrică de cafea. Se pune totul într-un borcan închis ermetic şi se lasă să macereze 14 zile într-un loc călduros sau la soare, după care se filtrează prin tifon. Preparatul obţinut se păstrează într-un loc răcoros, uscat şi fără lumină.

În general, la uleiurile medicinale se folosesc plante medicinale uscate (preparatul obţinut din planta proaspătă tinde să mucegăiască şi să fie extrem de neomogen din cauza apei conţinută de planta udă).

Uleiurile vegetale grase se pot alege în funcţie de efectele pe care dorim să le obţinem, ţinând cont de proprietăţile terapeutice ale acestor uleiuri la care se vor adăuga efectele vindecătoare ale plantelor medicinale ce sunt macerate în ele.

Uleiuri cu esenţe volatile
Sunt foarte simplu de preparat dacă avem la dispoziţie un ulei vegetal gras şi câteva picături de ulei volatil. Uleiul gras se încălzeşte foarte puţin într-o baie de apă (30-35 grade C), după care se adaugă uleiul volatil. Uleiurile volatile se pot adăuga şi la uleiurile obţinute prin macerarea plantelor pentru a le da un miros mai plăcut.

În general, acest tip de uleiuri se folosesc în masaj, dar pot fi folosite şi pentru tratarea unor afecţiuni. De exemplu, insomnia poate fi eliminată dacă înainte de culcare se face un masaj cu ulei la care adăugăm câteva picături de lavandă, durerile reumatice se reduc cu ajutorul unui ulei în care s-au pus câteva picături de ulei de mentă, pin şi ienupăr, iar unele afecţiuni respiratorii şi mâncărimile pielii pot fi tratate cu un amestec de ulei gras cu ulei volatil de mentă.

Uleiul de floarea-soarelui
Conţine vitaminele A, D, E şi K, proteine ce cuprind toţi aminoacizii esenţiali, săruri minerale. Are efect vitaminizant şi antitoxic atât intern cât şi extern. Este cel mai folosit ulei pentru preparatele externe şi poate fi folosit în toate tipurile de extracte vegetale pentru piele.

Uleiul de germeni de grâu
Conţine vitaminele A, D, E, F şi K, are efect estrogen. Utilizat zilnic ca ulei de masaj este un mijloc natural de mărire a dimensiunilor şi fermităţii sânilor la femeie, contribuie la combaterea hirsutismului (păr în exces la femei). Este unul dintre uleiurile cele mai valoroase pentru întreţinerea, regenerarea şi înfrumuseţarea pielii în cazul femeilor. Extractul de seminţe de mărar în acest ulei amplifică foarte mult efectele menţionate.

Uleiul de măsline
Conţine vitaminele E, B, C, lecitină, clorofilă, xantofilă. Folosit ca bază pentru uleiurile de uz extern, are efect antiseptic şi antibacterian. Este un ulei foarte valoros, fiind uşor de asimilat în piele şi foarte nutritiv. Se utilizează extern pentru întreţinerea pielii, tratarea arsurilor, a paradontozei, gutei şi reumatismului, pentru ameliorarea cazurilor de anemie.

Uleiul de migdale
Este bogat în calciu, fosfor, potasiu, sulf, magneziu, vitaminele A şi B, taninuri. Se foloseşte contra eczemelor, erizipelului, pruritului şi în cazurile de piele foarte uscată cu tendinţă de crăpare. Este un remediu valoros pentru îngrijirea pielii.

Uleiul de nucă
Conţine în cantităţi mari vitaminele E şi F. Se utilizează sub formă de masaj (frecţie) pe întregul corp pentru copiii rahitici sau anemici. Este o bază valoroasă pentru remediile ce combat dermatozele.

Uleiul din seminţe de dovleac
Conţine vitaminele A, E şi F. Are un efect de calmare şi reducere a iritaţiilor şi pruritului.

Uleiul din nucă de cocos
Foarte bogat în acizi graşi saturaţi, este în primul rând un ulei cu efect răcoritor şi antiinflamatoe, recomandat contra arsurilor, inflamaţiilor şi iritaţiilor.

Uleiul de palmier
Este cea mai bogată sursă de vitamina E dintre uleiurile vegetale. În cosmetică este considerat unul dintre cele mai bune ingrediente naturale, cu efecte de întreţinere a pielii, tratare a dermatozelor, pruritului, pentru amelioarea psoriazisului.

Uleiul de soia
Foarte bogat în acizi graşi nesaturaţi. Se foloseşte în cazuri de sclerodermite, pioreealveolo-dentară; este un remediu eficace pentru afecţiunile pielii în general.

Uleiul de susan
Ceva mai rar întâlnit, este un ulei foarte hrănitor şi uşor de absorbit de către piele. Conţine vitaminele B, D, E şi F. Specific pentru acest ulei este efectul tonic, regenerator, calmant, nutritiv. Este considerat cel mai valoros pentru cazurile de piele uscată şi aspră, osteoporoză, paradontoză, probleme ale oaselor şi articulaţiilor, stări de slăbiciune şi emaciere, migrene.

Reţete de uleiuri pentru întreţinerea pielii

1. Uleiul de sunătoare
Se obţine prin macerarea florilor de sunătoare în ulei vegetal. Este cel mai cunoscut şi mai eficient remediu pentru arsurile solare. Poate fi folosit atât profilactic cât şi curativ. În combinţie cu câteva picături de ulei volatil de mentă, este indicat şi în tratamentul pruritului (mâncărimea pielii) de diferite etiologii, dureri reumatice, colici abdominale, colici hepatobiliare. Are şi un efect răcoritor, fiind folosit mai ales în timpul verii, dar nu în cazul unor arsuri solare grave.

2. Uleiul de muşeţel
Muşeţelul, prin acţiunea sa blândă, este cea mai potrivită plantă pentru tratarea unor afecţiuni ale pielii la copii, cum ar fi eczemele, mâncărimile, arsurile. Dacă se adaugă câteva picături de ulei volatil de fenicul şi de mentă, calmează durerile provocate de colicile abdominale. Femeile pot folosi acest ulei pentru întreţinerea pielii feţei şi pentru eliminarea unor iritaţii provocate de utilizarea abuzivă a fardurilor.

3. Uleiul de cătină
Este un ulei extras din coaja fructelor de cătină, prin intermediul unor dispozitive speciale (din comerţ). Are acţiune antiinflamatoare şi este un excelent regenerator epitelial. Se foloseşte în tratamentul hemoroizilor, al arsurilor solare, eczemelor, erupţiilor cutanate, mâncărimilor pielii, degerăturilor şi ca protector împotriva radiaţiilor ultraviolete.

4. Uleiul de răşină
20 g de răşină curată se pun în 100 ml de ulei de floarea-soarelui şi se încălzesc uşor pe baia de apă până ce răşina se dizolvă. Se filtrează apoi prin tifon. După ce s-a aplicat pe piele, se poate îndepărat foarte uşor dacă înainte de a se spăla cu apă şi săpun, zona respectivă se unge cu ulei de floarea-soarelui. Este un remediu de excepţie pentru reducerea durerilor reumatice, pentru tratarea erupţiilor tegumentare şi a rănilor.

5. Uleiul de gălbenele
Se obţine prin macerarea florilor de gălbenele în ulei de floarea-soarelui, măsline sau susan. Este indicat pentru îngrijirea pielii uscate şi crăpate. Are efect hrănitor asupra pielii, stimulează circulaţia periferică şi poate fi folosit de asemenea în cazul varicelor, eczemelor, acneei şi arsurilor.

Oţetul medicinal pentru masaj

În 200 ml (un pahar) de oţet de struguri sau de mere şi miere se pun 5-8 linguri (în funcţie de cât de mult poate îngloba oţetul) din planta aleasă mărunţită cu râşniţa electrică de cafea. Se pune totul într-un borcan închis ermetic şi se lasă să macereze 14 zile într-un loc călduros sau la soare, după care se filtrează prin tifon. Preparatul obţinut se păstrează într-un loc răcoros, uscat şi fără lumină.

Obs.: se va alege oţetul aşa încât să aibă un miros cât mai neutru. Folosirea unui oţet cu miros strident, care acoperă aroma specifică plantei folosite, este cel mai adesea resimţită dezagreabil de către cel tratat.

Loţiunile naturale

Sunt preparate semi-solide sau lichide, grase sau slab alcoolice, folosite pentru întreţinerea pielii.

Loţiunile alcoolice se folosesc în general pentru întreţinerea tenurilor grase, pentru reducerea cantităţii de sebum, în timp ce loţiunile grase sunt indicate pentru îngrijirea tenurilor uscate, ofilite, datorită efectelor de hidratare şi emoliere.

Preparare: lanolină 1 g, ulei de floarea-soarelui 40 g (sau alt tip de ulei în funcţie de efectul urmărit), alcool cetilic 7 g, apă distilată 100 g.

Lanolina, uleiul, alcoolul cetilic se încălzesc până se topesc, apoi de adaugă apa uşor încălzită, amestecând continuu. În final, se adaugă extractul fluid din plantele alese, obţinut prin evaporarea tincturilor.

Loţiunile grase se obţin în acelaşi mod, folosind ulei din plante obţinut în modul de mai sus.

Pentru tenul uscat sunt recomandate loţiunile ce conţin extracte din plante cu acţiune de activare a circulaţiei periferice (pe bază de gălbenele şi rozmarin) sau cu acţiune emolientă (pe bază de muşeţel, nalbă, pătlagină), care să refacă elasticitatea şi vitalitatea pielii. Pentru acest tip de ten nu sunt indicate loţiunile pe bază de alcool, deoarece ar produce o uscare şi mai puternică a feţei.

Pentru tenurile grase, seboreice se recomandă loţiuni pe bază de plante ce conţin saponine, taninuri şi uleiuri volatile cu acţiune astringentă, antiseptică şi calmantă. Nucul, salvia sunt astringente şi antiseptice, fiind indicate în cazul tenurilor cu comedoane (coşuri, acnee). Un preparat hidroalcoolic foarte eficient se obţine prin asocierea mai multor plante cu efecte de curăţire şi regenerare a pielii: muşeţel, levănţică, salvie, cimbrişor, brusture, coada racului.

Pentru tenurile iritate sunt utilizate extracte din plante cu acţiune vasoconstrictoare, emolientă şi calmantă: muşeţel, coada şoricelului, frunze de păpădie.

Pentru tenuri cu troficitate cutanată alterată se utilizează plante ale căror substanţe active stimulează circulaţia şi troficitatea celulară, în special arnica şi tătăneasa. Uleiul de cătină datorită bogăţiei de vitamine şi minerale oferă o hrănire abundentă a tenului, redându-i prospeţimea.

Pentru tenul ridat sunt indicate loţiunile pe bază de muşeţel, nalbă mare sau nalbă de cultură, precum şi uleiul de cătină care elasticizează şi reface structura pielii.

Pentru protecţia pielii în cazul expunerii la saore vom prepara o loţiune naturală pe bază de sunătoare, muşeţel, ulei de cătină la care se adugă în final câteva picături de ulei volatil de mentă pentru efectul răcoritor şi reconfortant pe care îl produce.