MENSTRUATIA , UN RAU NECESAR!?...

Femeile o numesc „blestemul”, cu înfiorare şi pe bună dreptate - sângerarea lunară a menstruaţiei, cu zilele sale de neplăcere, disconfort şi durere, este năpasta existenţei femeii, de la pubertate la menopauză. Această experienţă mizerabilă este atât de universală în cultura noastră modernă, încât se presupune că este inevitabilă.
Medicii şi mass-media încearcă să o pună într-o lumină favorabilă, prin comentarii răsuflate despre „sacrificiul” pe care o fată îl face „ca să devină femeie”. Totuşi, probabil că nu există nicio femeie care nu s-ar descotorosi bucuroasă de asta, dacă ar fi putea să o facă fără riscuri!

De fapt, menstruaţia, în cea mai mare parte a experienţei noastre, nu este nici naturală şi nici sănătoasă. Ovulaţia nu depinde de ea. Iar aceasta poate fi schimbată în bine foarte mult - chiar până-ntr-acolo încât a nu o avea deloc şi, în acelaşi timp, a rămâne sănătoasă şi fertilă. Despre cum se poate face acest lucru s-a ştiut şi s-a scris de către specialiştii în probleme sănătate de secole întregi, şi a fost practicat tot atât de îndelung de femei care au fost dispuse să facă schimbările implicate - simple, dar semnificative - de mod de viaţă.

Deci, de ce majoritatea dintre noi nu au mai auzit despre acest lucru?

Datorită schimbărilor de stil de viaţă implicate, care, deşi simple, reprezintă o schimbare destul de radicală faţă de majoritatea obiceiurilor de a trăi şi a mânca ale femeii moderne. Nu e nevoie nici de medicamente, nici chiar de suplimente alimentare, dar ceea ce este esenţial este adoptarea a ceea ce scriitoarea pe teme de sănătate Leslie Kenton numeşte „modul de alimentaţie dominant natural”*1 .


În practică, asta înseamnă ca fiecare masă să conţină mai multe alimente proaspete, vii*2 , decât alimente gătite sau preparate chimic/termic*3 ; ca produsele animale să fie eliminate laolaltă, împreună cu sarea, zahărul, alcoolul, grăsimile şi uleiurile rafinate, cu majoritatea condimentelor, a aditivilor artificiali şi a băuturilor excitante. Mulţi oameni spun că „mai curând ar muri decât să renunţe la toate acele mâncăruri gustoase!” Şi într-adevăr, asta şi fac - după ce trăiesc ani de zile cu o sănătate din ce în ce mai firavă, trecând prin menstruaţie şi „simptome” ale menopauzei, şi adesea sfârşind cu atac de cord şi cancer.

Dacă eşti o femeie tânără şi încă nu treci prin semnele incomode şi îngrijorătoare ale dezechilibrului hormonal care afectează serios din ce în ce mai mult pe femei de la 35 de ani încolo, atunci s-ar putea să vrei să te opui acestui fapt şi să faci o asemenea schimbare. Dar gândeşte-te la trecut, la vremea când erai adolescentă, imediat după ce ai avut prima menstruaţie - ai spus cumva, ca atâtea femei: „Aş face orice ca să scap de aceste cicluri!” Cu siguranţă, femeile mai în vârstă care au aflat despre legătura dintre alimentaţie şi menstruaţie spun adesea: „Dacă aş fi ştiut aceste lucru când eram fată, m-aş fi schimbat cu siguranţă - dar acum nu mai am hotărârea şi determinarea necesare.” Ele sunt literalmente uzate după atâtea zeci de ani de „blestem”, secătuite de sănătate, de vitalitate şi entuziasm. Unele dintre aceste femei probabil se gândesc: „Nu mai e mult până la menopauză; mă voi împăca cu situaţia încă o vreme, după care se va termina.” Din nefericire, numai sângerarea se va termina, adesea după ani întregi de menstruaţie îngrozitor de neregulată. Iar semnele adiacente de boală devin în curând atât de dramatice, încât nu mai pot fi ignorate: osteoporoză, chisturi şi tumori, şi îmbătrânire rapidă în rândurile lor. În acest punct, femeile mai în vârstă se pot simţi din nou motivate să-şi îmbunătăţească viaţa, chiar dacă acest lucru implică schimbări masive ale stilului de viaţă.
„Hemoragia în uter nu este câtuşi de puţin mai normală decât hemoragia în creier sau plămâni.”

De ce au femeile menstruaţie - şi ce este „normal” în privinţa acesteia? În timpul zilelor înainte de ovulaţie, mucoasa uterină - endometrul - se îngroaşă, ca pregătire pentru o posibilă concepţie. Dacă ovulul eliberat la ovulaţie trece nefertilizat prin uter, ţesuturile endometriale îngroşate nu mai sunt necesare - iar la o femeie sănătoasă, ca şi la animale în starea lor sălbatică, aceste ţesuturi sunt reabsorbite aproape în totalitate. Ceea ce rămâne este eliminat într-o perioadă scurtă de timp, sub forma unei descărcări uşoare de mucus (2:28-29; 15:227).

Majoritatea femeilor din civilizaţia modernă, totuşi, trec lunar printr-o sângerare abundentă şi vlăguitoare - pe care nici rudele primate sălbatice, nici oamenii care trăiesc aproape de natură nu o au. (2:30; 15:232) Medicii de vocaţie au fost conştienţi de mult timp că natura nu a avut în intenţie ca ciclul de ovulaţie să fie însoţit de crampe, de tensiune nervoasă sau de oricare simptom din lista cea lungă, pe care am ajuns să le asociem cu „a fi la menstruaţie” - ca să nu mai menţionăm zilele de scurgere de sânge pe care acum le acceptăm ca fiind „normale”, dar care de fapt se numesc 'hemoragie'.
„...menstruaţia... este o hemoragie dăunătoare care implică pierderea fluidului vital... Concluziile acestor ginecologi care au studiat subiectul sunt că, mai presus de orice, menstruaţia este o hemoragie. NICI O autoritate de pe Pământ nu poate susţine cu îndreptăţire că hemoragia este naturală şi normală, necontând în ce parte a corpului are loc aceasta.” (2.24)
„Hemoragia NU reprezintă o stare de sănătate... Este o stare patologică şi este întotdeauna dăunătoare, iar câteodată periculoasă. Hemoragia în uter nu este câtuşi de puţin mai normală decât hemoragia în creier sau în plămâni. Este mai puţin periculoasă numai pentru că uterul este mai puţin vital stării de sănătate pe termen scurt a corpului.” (2:24)

De asemenea, de mult timp s-a observat nu numai că anumite femei - fără îndoială sănătoase - chiar aparţinând civilizaţiei noastre, nu au niciodată menstruaţie, dar şi că femeile care nu au menstruaţie pot fi fertile şi pot avea copii sănătoşi. Asta înseamnă că ovulaţia nu necesită menstruaţie (2:28; 15:225). Profesorul de Igienă Naturală Herbert Shelton a scris următoarele, despre pacienţii săi:

„Cunosc personal o femeie care este mamă a 5 copii şi care nu a avut niciodată menstruaţie. Cunosc o alta care a avut menstruaţie în timpul adolescenţei, s-a căsătorit cu un bărbat care şi-a schimbat modul de viaţă într-unul într-adevăr natural; ea i s-a alăturat în acest regim sănătos al lui, a devenit un bun exemplu de sănătate şi a încetat să mai aibă menstruaţie. Apoi a avut 3 copii, toţi născuţi în mod natural şi fără dureri, iar ea nu a mai avut niciodată menstruaţie.” (2:28)

Menstruaţia, aşa cum o ştim, ESTE obişnuită, atât de obişnuită încât este considerată o „normă” şi „normală”. Dar cu siguranţă că nu este sănătoasă - ori necesară.

Astfel, de ce majoritatea femeilor din societatea noastră trec prin asemenea episoade de sângerare? O indicaţie vine de la animale. Rudele sălbatice ale animalelor domestice nu au menstruaţie. Au sezon de împerechere - numit călduri, rut sau estru - care de obicei are loc o dată sau de două ori pe an. În aceste perioade femelele sunt la ovulaţie, iar organele lor genitale devin uşor congestionate şi umezite cu mucus, în pregătirea pentru împerechere şi chiar concepţie. (2:36-37) În sălbăticie, natura a legat ovulaţia strâns de disponibilitatea hranei, iar în perioadele de restrişte rutul nu are loc.

Dar la animalele domestice şi la cele ţinute în grădini zoologice, care au acces constant la hrană nenaturală şi concentrată, imaginea este foarte diferită. Aceste animale trec printr-o descărcare de sânge periodic - echivalentul menstruaţiei la femei. Acest fapt se remarcă în special la erbivorele care sunt hrănite cu mâncare foarte bogată în proteine. Când aceste animale captive sunt hrănite din nou cu plantele proaspete, naturale pe care le-ar consuma în mod normal, atunci menstruaţia încetează.

„Experimentele făcute pe animale au dovedit în mod grăitor că frecvenţa ovulaţiei, şi prin urmare a estrului (care corespund menstruaţiei la femei), este o funcţie DIRECT legată de alimentaţie. Supra-alimentarea, în special cu mâncare super-proteică (şi în special cu proteine nerecomandate) are tendinţa să accelereze (să stimuleze) creşterea şi plesnirea a foliculilor Graafian (cei care produc ovulele) prin crearea unui exces de lichid folicular. La femei acest fapt produce descărcarea menstruală... Animalele care nu au fost domesticite NU au menstruaţie... Dar în condiţii de domesticire sau captivitate, aceste perioade sexuale devin mai frecvente, iar congestia genitală care le însoţeşte devine mai intensă, până când în final se manifestă sub formă de hemoragie menstruală. Majoritatea cercetătorilor sunt acum de acord cu următorul fapt: cauza menstruaţiei animalelor domesticite este hrana pe care acestea o primesc din mâna omului. Cu alte cuvinte, după ce animalul - care nu avea menstruaţie înainte - este capturat, pre-estrul se transformă într-o scurgere de sânge, ca rezultat al alimentelor nenaturale şi al condiţiilor artificiale de viaţă.” (2:37)

Este această cauză diferită câtuşi de puţin în ceea ce priveşte oamenii? Nu. Efectele congestiei ţesuturilor uterine şi capilarelor fine, sau a arteriolelor, care le alimentează pe acestea, sunt la fel pentru toate fiinţele care au aceste structuri (15:230). Iar cheia este hrana vie (live food, n. tr.).

Care este legătura dintre alimentaţie şi menstruaţie? Ce se întâmplă, de fapt, în uter, încât îl face să sângereze? O dietă săracă - cu excese notabile ale unor substanţe nutritive şi deficit al altora - cauzează o întrerupere a transportului substanţelor nutritive înspre celule, precum şi a deşeurilor dinspre celule, în tot organismul. Vasele de sânge devin mai poroase, permiţând fluidului să se prelingă între celulele ţesutului, acest fapt creând congestie. Reziduurile de la o digestie improprie îşi aduc aportul la o stare de intoxicare a întregului organism, sau toxemie. Deficienţele alimentare şi dezechilibrul hormonal asociat acestora se combină, făcând să crească fragilitatea pereţilor capilari, astfel încât, sub presiunea crescută a congestiei nenaturale, aceştia se rup atunci când uterul se contractă pentru a se descotorosi de ţesuturile endometriale care nu mai sunt necesare după ce ovulul nefertilizat a ieşit.
„Majoritatea cercetătorilor sunt de acord cu următorul fapt: cauza menstruaţiei la animalele domestice este mâncarea ce o primesc din mâna omului.”

Din punct de vedere structural, corpul omenesc este destinat aceluiaşi gen de alimentaţie pe care o consumă şi celelalte primate. Dinţii noştri, traiectul intestinal, organele de digestie şi secreţiile lor nu sunt precum cele ale unui carnivor, cum ar fi lupul, şi nici la fel ca cele ale unui erbivor, cum ar fi vaca - dar sunt ale unui frugivor („care se hrăneşte, mai ales, cu fructe”, n. tr.), la fel ca majoritatea maimuţelor - a căror hrană obişnuită constă în cea mai mare parte din fructe şi materie vegetală.

Alimentaţia omului modern, totuşi, include o cantitate mare de mâncare proteică, bazată pe produse animale şi pe legume şi seminţe uscate -din care pe niciuna nu o poate digera uşor- toate acestea aducându-i corpul dintr-o stare normală -alcalină- într-o stare acidă. Încercarea corpului de a neutraliza această stare, prin menţinerea calciului din sânge la nivele ridicate, determină un dezechilibrarea completă a nivelului mineralelor, împreună atât cu epuizarea calciului din oase, cât şi cu depozitarea excesului de calciu în articulaţii, vase de sânge şi organe. (11:80-87; 5:178, 270-271; 7:196) În plus faţă de toate acestea, consumul ridicat de grăsimi înfundă vasele de sânge şi face ca sângele să se îngroaşe cu reziduuri, diminuându-i capacitatea de a transporta oxigen şi substanţe nutritive. (5)

Corpul este supra-împovărat de sarcina de a face faţă la proteinele în exces, la cantităţile imense de zahăr şi sare consumate zilnic, precum şi la poluanţii externi, adesea de neevitat, ingeraţi zi de zi, în cadrul stilului de viaţă modern. Copleşit de acest balast dificil de eliminat, organismul stochează ceea ce nu poate elimina în celulele adipoase şi în interiorul vaselor sangvine, în organe şi încheieturi, adesea creând un zid sau „închistând” deşeurile. Rămăşiţele de la o digestie incompletă se adună în intestin şi în organele de eliminare suprasolicitate, blocând funcţiile normale ale organelor. Se creează o stare de intoxicare a întregului organism.

Aceste deşeuri atrag necazuri pentru organism - toxinele din mediu sunt depozitate în ţesuturile adipoase sau scapă de la a fi descompuse de către ficatul suprasolicitat şi migrează spre organele mai îndepărtate (inclusiv spre creier), unde corpul, slăbit fiind, nu mai poate avea de-a face cu ele. Aceste ţesuturi şi depozite de otrăvuri devin terenul propice pentru hrănirea şi înmulţirea microbilor şi paraziţilor -coabitanţi naturali ai corpurilor noastre-, dar al căror număr scapă de sub control într-un mod alarmant, pentru că sistemul imunitar slăbit nu mai are rezervele pentru a se ocupa de ei. În cele din urmă, în disperarea de a supravieţui, celulele se întorc la forme primitive, care pot funcţiona, practic, în condiţii de înfometare. Din nefericire pentru organism, cu cât celulele devine mai primitive, cu atât mai puţin ele îşi îndeplinesc „directivele” date de organul de care aparţin, începând să adopte un comportament independent, reproducându-se rapid, fără să poată fi controlate: zona încărcată de toxicitate devine canceroasă. (3; 4; 5)

Majoritatea dintre noi, trăind într-un stil de viaţă occidental şi având o alimentaţie modernă - cu excesele, deficienţele şi denaturările sale - trăim într-o stare de toxemie cronică. Corpurile noastre încearcă în mod repetat să scape de această situaţie, prin „răceli”, „febră” şi descărcări frecvente de mucus încărcat de toxine. În uter, aceasta ia de obicei forma unei descărcări albicioase, numită leucoree (etimologic: „scurgerea albă”). Leucoreea, la fel ca menstruaţia, este o stare „catarală” (inflamatorie, n. tr.), o stare de „scurgere” a mucusului, datorită congestiei cronice şi inflamării. S-a observat că femeile care au scurgeri abundente de mucus de acest fel sunt de asemenea susceptibile să aibă simptome menstruale severe - ca şi probleme cu constipaţia. La fel ca orice altă stare catarală, leucoreea se produce într-un corp acidifiat, înfundat de produşii secundari ai consumului exagerat de proteine. (2:23, 36)

Congestia şi inflamarea datorate toxemiei cauzează fragilitatea şi lărgirea uterului, o presiune ridicată a sângelui, care supun la mare efort capilarele fine ale endometrului. Acestea - la fel ca toate vasele de sânge ale organismului - devin periodic mai mult sau mai puţin fragile, ca reacţie la creşterile sau descreşterile de estrogen sau vitamina C din substanţele nutritive, de bioflavonoide şi beta-caroten (15:227-230; 13:109-110) - toate acestea jucând un rol important în întărirea pereţilor capilari.

O funcţie importantă a vitaminei C este să formeze şi să menţină rezistenţa materialului gelatinos numit colagen, sau „ţesut conjunctiv”, care ţine laolaltă toate celulele din organism - inclusiv pe acelea din pereţii vaselor sangvine. Bioflavonoidele - substanţe vegetale care se află întotdeauna în alimente naturale care conţin vitamina C - protejează această vitamină şi îi reduc cantitatea, dacă este necesar. O deficienţă alimentară a substanţelor nutritive necesare formării colagenului va determina colagenul să fie subţire, poros şi va cauza congestia ţesuturilor cu substanţe străine, care se infiltrează prin pereţii capilari subţiri - incluzând viruşi, toxine, substanţe rămase de la medicamente, substanţe alergene şi reziduuri de la o digestie improprie (8:123). Acest lucru se întâmplă în „acumulările de apă”, sau edeme, care umflă gleznele şi degetele în timpul sarcinii şi pe măsura înaintării în vârstă.

Aproape nimeni, în civilizaţia modernă, nu primeşte destul din aceste nutrimente*4 esenţiale din alimentaţia sa. Cantităţile din alimente şi băuturi industrializate sunt neglijabile, chiar şi cantitatea lor din fructe - în mod normal, fructele fiind cea mai bogată sursă naturală, cantitatea de nutrimente din ele se reduce considerabil după ce fructul este cules şi lăsat la depozitat înainte de a fi consumat. Cu excepţia acelora care obişnuiesc să consume zilnic o mulţime de fructe proaspete, majoritatea dintre noi trăim într-o stare de „scorbut subclinic” - cu sângerări şi secreţii bolnave, ne învineţim uşor, rănile şi oasele se vindecă greu, avem probleme la ochi şi imunitate slabă (8:122-125). Iar la femei, această stare intensifică sângerarea menstruală.

Cercetătorii au observat că o alimentare bună cu bioflavonoide, în particular, pare să fie esenţială pentru menţinerea unor pereţi capilari puternici. Sucurile din comerţ şi majoritatea suplimentelor de vitamina C, din care multe se bazează pe a păstra un nivel ridicat al vitaminei, nu conţin şi bioflavonoide. De fapt, chiar şi atunci când oamenii consumă citrice - una dintre cele mai bune surse naturale de vitamina C - adesea ei aruncă partea albă a cojii - exact partea bogată în bioflavonoide! Astfel că nu este surprinzător că atât de mulţi dintre noi au deficit de aceste nutrimente – şi nici că pereţii vaselor noastre sangvine sunt slabi. (13:107-108)

Unele cercetări au indicat faptul că beta-carotenul - nutrimentul care se transformă în vitamina A în timpul digestiei - poate juca un rol similar. O deficienţă de vitamina A cauzează o creştere anormală şi moartea prematură a celulelor din mucoase, cum ar fi şi cele care căptuşesc uterul, iar „acumularea de deşeuri din abundenţă” este eliminată şi contribuie la producerea leucoreei (8:56). Se bănuieşte că beta-carotenul poate avea un rol important pe căi încă neidentificate la rezistenţa împotriva sângerării. (15:228; 13:109-110) Deloc surprinzător, acest nutriment se găseşte adesea în cantităţi mici în dietele moderne.

Dar există şi un alt unghi de a privi această poveste. Cercetările au descoperit că bioflavonoidele şi hormonul numit estrogen sunt surprinzător de asemănătoare, chiar interschimbabile în unele din funcţiile lor - inclusiv în folosirea lor pentru a întări pereţii vaselor sangvine. (13:108; 15:228-229) Atunci când mucoasa uterină - endometrul - se îngroaşă în fiecare lună, se creează multe vase minuscule de sânge. În mod normal, acestea sunt întărite de către bioflavonoide şi nutrimente înrudite. Dar dacă se întâmplă ca nivelele de estrogen din sânge să fie ridicate, şi/sau rezerva de bioflavonoide să fie scăzută, atunci, în locul acestora, se poate folosi estrogenul pentru a întări pereţii vaselor sangvine.

La prima vedere, arată ca o mică înlocuire comodă - dar e o problemă cu folosirea estrogenului în pereţii capilari. Corpul încearcă întotdeauna să menţină stabil nivelul de estrogen din sânge. Poate să fie la un nivel scăzut, constant, sau la un nivel ridicat, dar în orice caz, ţelul organismului este să-l menţină stabil. Când producţia de estrogen din ovare scade în mod natural, la cca. 12 zile după ovulaţie, nivelul de estrogen din sânge scade şi el. Dacă se întâmplă să scadă foarte mult, corpul va încerca să ridice nivelul prin retragerea de estrogen din pereţii vaselor sangvine din întregul organism, slăbindu-le şi determinându-le să fie poroase. Poate aţi observat că în acest moment din lună chiar şi o mică zgârietură sângerează mai repede.

Când se întâmplă acestea uterului, minusculele arteriole ale endometrului sunt lăsate într-o stare foarte fragilă şi sunt incapabile să facă faţă micilor contracţii implicate în regresia endometrului, ca să nu mai vorbim de orice fel de creştere a presiunii sangvine datorate congestiei toxice şi constipaţiei. (15:227, 230) Ele se sparg în proporţie mare, iar ţesuturile endometriale pe care le alimentau încep să moară într-o proporţie la fel de mare. Mijloacele prin care acele ţesuturi ar fi putut fi reabsorbite au dispărut, iar mucoasa, sângele şi mucusul sunt vărsate în ceea ce am ajuns să numim „ciclu menstrual”. Când ovarele încep din nou să producă estrogen câteva zile mai târziu, sângerarea se diminuează şi apoi se opreşte.

Două lucruri rezultă clar de aici: 1) că estrogenul din pereţii vaselor sangvine nu ar fi fost retras dacă nivelele de estrogen din sânge nu ar fi scăzut; şi 2) că o alimentare din belşug cu bioflavonoide şi nutrimente înrudite ar face ca acestea să fie folosite în construcţia de capilare în primul rând, în locul producerii de estrogen, astfel evitându-se riscul sângerării datorate retragerii estrogenului din vasele sangvine. (15:229)

După menopauză, această scădere este evitată în mod natural, datorită nivelelor scăzute, dar stabile, de estrogen produs. Poate fi evitată pe cale nenaturală prin ingerarea de medicamente cu hormoni sintetici, care o menţin la un nivel stabil. Dar înainte de anii de menopauză, de fapt, intervenţia acestor creşteri şi scăderi în producţia hormonală este o parte naturală a ciclului de fertilitate, şi nu rezultă niciun beneficiu din controlarea artificială a nivelului hormonal. Ceea ce nu este natural, totuşi, este sângerarea menstruală - iar aceasta poate fi eliminată prin schimbarea dietei, pentru a sfârşi cu congestionarea toxemiei şi a asigura o alimentare din abundenţă cu nutrimentele necesare menţinerii unor vase de sânge viguroase.

Ce trebuie să fie schimbat în dietă pentru a elimina menstruaţia? Mâncărurile care contribuie la starea de toxemie să nu mai fie consumate. Alimentele care construiesc sănătatea şi în special ţesuturi conjunctive puternice, fără să suprasolicite digestia, să fie singurele consumate. Corpul este ajutat să elimine reziduurile toxice adunate în anii anteriori de stil de viaţă şi dietă sărace. Fără îndoială, cea mai dificilă parte a acestei schimbări, pentru majoritatea oamenilor, este prima. Asta înseamnă să nu mai consume mâncăruri care înglodează sau acidifică organismul. Asta înseamnă eliminarea produselor animale - carne, peşte, lactate, ouă - zahăr şi sare rafinate, ca şi reducerea semnificativă a alimentelor bazate pe cereale uscate şi chiar a grăsimilor vegetale procesate (uleiuri). Dieta, în esenţă, trebuie să devină „cu adevărat vegetariană”, sau vegană, cu o predominanţă de fructe şi legume proaspete, vii, în detrimentul celor gătite. În particular, cu cât este mai mare proporţia de fructe vii în dietă, cu atât mai puţin sunteţi dispuse la a mai avea ciclu.

„Femeile care au o dietă vegetariană dominată de hrana vie au parte doar de cicluri foarte scurte, abia sesizabile, unde pierderile de sânge sunt aproape nule. Dr. H.G. Beiler, în cartea sa ‚The Natural Way to Sexual Health’ (‚Calea naturală spre sănătate sexuală’) explică faptul că femeile au cicluri problematice doar datorită stării de toxicitate a sângelui lor, în care au ajuns datorită dietei tipic occidentale - care include foarte multe grăsimi şi proteine.” (5:298)

Cel puţin 50% şi, în mod ideal, un procent ridicat din mâncarea de la fiecare masă ar trebuie să fie format din hrană vie, iar aceasta să fie consumată prima. Asta pentru ca enzimele prezente în porţia vie să poată ajuta corpul să digere conţinutul întregii mese, inclusiv partea gătită.

Enzimele sunt molecule proteice produse de fiecare celulă şi ţesut din corp, şi sunt folosite în fiecare proces metabolic. Ele descompun alimentele şi transportă nutrimentele; mută reziduurile celulare şi le pregătesc pentru eliminare; ataşează fierul de celulele roşii din sânge (hematii, n. tr.) şi fosforul de oase şi de ţesuturile nervoase; dizolvă cheagurile de sânge şi fac posibilă concepţia; iar ca parte a sistemului imunitar, ele atacă şi descompun otrăvurile şi substanţele străine din sânge şi ţesuturi. (16)

Toate alimentele, în starea lor neprelucrată termic - chiar şi carnea - conţin enzimele necesare propriei lor descompuneri. Dacă mâncarea este consumată nepreparată termic, propriile ei enzime o pot digera până la 75%, fără să facă apel la rezervele organismului. Gătirea alimentelor la temperatura de 53 grade Celsius distruge toată enzimele din acestea. Dacă stai la o masă cu asemenea mâncăruri din care au murit enzimele, corpul tău va trebui să aducă enzime din altă parte ca să le digere. Printre alte lucruri, asta slăbeşte sistemul imunitar. S-a observat că după o masă alcătuită din mâncare gătită, numărul de globule albe ale organismului creşte, pentru că aceste celule sunt folosite ca să se transporte un supliment de enzime din organism la tubul digestiv, pentru a ajuta digestia. Dacă acele globule albe din sânge ar trebui să fie folosite ca parte defensivă a sistemului imunitar, atunci capacitatea organismului de a face faţă bolii ar suferi temporar. Pe de altă parte, o masă care este alcătuită din alimente vii - sau după o masă alcătuită atât din alimente vii, cât şi gătite, dar la care cele vii au fost consumate primele - această creştere a numărului de globule albe este nesemnificativă.

După ani de zile de consum dominat de alimentele golite de enzime, rezervele de enzime ale corpului sunt serios secătuite. Organele implicate - în special pancreasul, producătorul a numeroase enzime digestive - se umflă datorită supra-activităţii, apoi este epuizat, iar în final cedează de tot. Alimentele nu mai pot fi digerate corespunzător şi sfârşesc prin a fermenta în tubul digestiv, producând toxine care sunt absorbite în fluxul sangvin şi depozitate la încheieturi şi în ţesuturile moi. Apar situaţii precum constipaţia, boli sangvine, ulcere sângerânde, gută şi artrită.
„...consumul din belşug de fructe proaspete, de sezon este uneori de ajuns pentru a reduce considerabil fluxul menstrual.”

Când consumăm alimentele vegetale pe care corpul nostru a fost menit să le consume, digestia este uşoară, eficientă şi creează foarte puţine reziduuri. Dintre toate alimentele, fructele sunt cele mai plăcute la gust şi cel mai uşor de digerat. Ele asigură o hrănire completă, inclusiv proteine adecvate, grăsimi esenţiale, minerale şi vitamine. Atât de integral folosibil de către organismul uman este fructul copt, încât singurele produse reziduale, în afară de fibrele vegetale sunt dioxidul de carbon şi apa - complet netoxice. La o dietă bazată foarte mult pe fructe nu intervine constipaţia; bacteriile intestinale benefice populează intestinul gros; corpul rămâne într-o stare alcalină - care este de preferat - în locul uneia acide; sângele este curat şi liber de reziduuri, iar circulaţia şi presiunea sângelui sunt la parametri normali; nu se mai acumulează depozite de toxine - iar toxinele şi reziduurile deja stocate în organism se elimină în mod gradat. (3:137-138)

Fructele sunt bogate în bioflavonoide, în special. De fapt, dacă dieta este bogată în acestea, atât de pregătit este organismul să folosească aceste nutrimente în construirea unor pereţi puternici ai vaselor de sânge, încât consumul din belşug de fructe proaspete, de sezon, este uneori de ajuns pentru a reduce considerabil următoarea menstruaţie:

„Ginecologul britanic C. Alan B. Clemetson a fost interesat mai întâi de reglarea scurgerii menstruale prin utilizarea de substanţe care se află în plante, când o pacientă italiancă i-a spus că ea îşi putea regla menstruaţia excesivă sugând lămâi. A mai spus că acesta era un remediu standard la problemă în satul ei natal.” (13:107)

Prin urmare, Clemetson le-a sugerat pacientelor să consume 3 portocale proaspete pe zi - inclusiv partea albă, bogată în bioflavonoide - şi multe dintre ele au descoperit că, din moment ce acest fapt, singur, nu le-a curmat de tot menstruaţia, le-a redus-o considerabil. (13:108)

Specialistul în probleme de sănătate Dr. George Starr White, autor al cărţii ‚The Emancipation of Women, or Regulating the Duration of Menses’ ('Emanciparea femeilor, sau reglarea duratei menstrelor’) crede că menstruaţia este nenaturală şi patologică. În zecile de ani de practică, la începutul secolului trecut, el a ajutat mii de femei să învingă această maladie, astfel încât ciclul lor nu mai implica sângerare, iar el a făcut asta prin a le determina să se schimbe – de la consumul de alimente gătite foarte mult, la a trăi pe alimente vii. (2:39)

Cercetătorii în probleme de sănătate - şi totodată scriitorii - Leslie şi Susannah Kenton au descoperit că li s-a întâmplat acelaşi lucru după ce au trecut pe o dietă foarte bogată în fructe şi legume proaspete:

„Femeile care au o dietă integral sau predominant pe hrană vie adesea semnalează că problemele menstruale, cum ar fi umflăturile, tensiunea premenstruală şi oboseala scad considerabil după 2 sau 3 luni. Pentru unele dintre ele, scăderile acestea sunt atât de mari, încât nu îşi mai dau seama de menstre decât atunci când acestea apar. Faptul acesta l-am descoperit şi noi, şi la început am crezut că suntem unici. Apoi am vorbit cu multe alte femei care au spus că au avut o experienţă similară. Menstrele dificile devin mai reduse - un ciclu care durează 6 sau 7 zile se poate reduce la câteva zile - una sau două. La unele femei, în special la cele care nu consumă carne, produse lactate sau cantităţi mari de oleaginoase, ciclul chiar încetează de tot.” (13:107)

Iată câteva exemple de experienţe ale unor femei de toate vârstele, pe care le-au avut când au făcut trecerea la o dietă mai sănătoasă.

O adolescentă americană în anii '80:

„Eram complet vegetariană [vegană] când aveam 15 ani (acum am 18). Ciclul a început să-mi vină mai rar (aproximativ o dată la 3 luni) iar apoi a încetat de tot, acum vreo 2 ani [adică după aproximativ un an de dietă vegană]. Părinţii mei au fost foarte îngrijoraţi, dar mă simţeam mai bine ca niciodată, astfel încât nu-mi prea făceam griji. Mama m-a dus la un ginecolog care mi-a făcut teste de sânge etc. şi care a spus că sunt 'uimitor de sănătoasă'. Dar a mai zis să îmi dea să iau pastile, ca să îmi vină din nou! Nu, mulţumesc! Mă obişnuisem să gândesc asta, din moment ce mă simţeam atât de grozav şi nu aveam menstruaţie - probabil că menstruaţia era simptom al unei 'boli', mai degrabă decât vechiul 'proces normal, natural'. Am ajuns să cred că, folosind dieta mea naturală, mă 'de-domesticisem', iar corpul meu se comporta în consecinţă. Astfel că am făcut un experiment acum 9 luni. Am consumat lactate timp de câteva zile, ca să văd efectele. Cum era de aşteptat, am avut 2 cicluri după aceea. De atunci am devenit din ce în ce mai încrezătoare în faptul că lipsa menstruaţiei este un lucru natural şi că dieta este cheia. Consum de obicei fructe proaspete, legume vii şi cereale încolţite, unele oleaginoase şi seminţe şi foarte puţină mâncare gătită - excepţia fiind anumite seminţe, iarna, ocazional.” (15:234)

Un bărbat din vestul Australiei, care se referă la dieta Pritikin – „Dieta Regresivă” Pritikin este foarte bogată în alimente vii:

„O prietenă a soţiei mele, încă de la pubertate, a avut pierderi masive de sânge în timpul ciclului, precum şi tensiune premenstruală, dar de când a adoptat dieta [Pritikin], în proporţie de cca. 80%, nu mai are tensiune premenstruală şi abia dacă mai pierde sânge.” (5:298)


Dr. G.S. White scria despre unul dintre mulţii pacienţi pe care i-a „naturalizat” printr-o dietă vegană:

„[Ei] îi curgea sânge curat timp de 5-6 zile pe lună [şi] avea crampe atât de dureroase, încât nu îşi putea menţine poziţia corpului, ca stenografă. [El a tratat-o vreme de 6 luni, după care] ciclul ei s-a transformat într-o scurgere de mucoasă, timp de jumătate de zi, fără scurgeri de sânge. Ea a fost capabilă să-şi reia munca şi a făcut acest lucru timp de 2 sau 3 ani. S-a măritat şi a dat naştere la 3 fiice. Fiecare dintre ele a avut scurgere de mucoasă timp de jumătate de zi în fiecare lună şi toate se află într-o stare de sănătate perfectă. Una din ele e măritată şi a dat naştere unei fetiţe sănătoase.” (15:233)


O femeie din California la începutul secolului 20:

„D-ra Olga Howe a suferit cumplit în perioadele menstruale, care durau între 7 şi 8 zile, la fiecare 28. Unul dintre primele lucruri pe care le-a observat de când a trecut de la un stil de viaţă convenţional la unul mai sănătos a fost că suferinţa ei a încetat, iar menstrele s-au redus la 3 zile. Vreme de un an, consumând hrană vie, scurgerile s-au redus gradat, iar acest lucru a încurajat-o să continue. În 2 ani scurgerile i-au încetat complet. Ea spune: 'Pe toată durata acestei perioade m-am bucurat de o sănătate mai bună ca niciodată şi m-am simţit mult mai puternică.' Ca test, ea a inclus şi alimente gătite, unt şi lapte în hrana ei zilnică, iar într-o lună de zile menstruaţia i-a apărut din nou. Reîntoarcerea la hrana vie a încetat apariţia acesteia.” (2:39-40)

O americancă de 42 de ani în anii '80, care făcea tranziţia la hrană vie:

„Când am început dieta integral pe hrană vie, următorul ciclu mi-a întârziat 11 zile, iar scurgerea a fost jumătate din cât era de obicei. Următorul ciclu a întârziat 16 zile şi a fost la un sfert din scurgerea obişnuită. Câteva zile de întoarcere la mâncare gătită a adus înapoi ciclul la 28 de zile, dar cu ‚întoarceri’ din ce în ce mai scurte, scurgerea a ajuns la o zecime şi apoi la o pată. De îndată ce mi-am dat seama că pofta [de preparate gătite] avea loc chiar înainte de ciclu, m-am hotărât să reuşesc să trec prin acest moment critic. În Aprilie 1983, fiind supărată, am mâncat mâncare gătită vreme de câteva zile; ciclul care a urmat în luna mai a durat 6 zile şi a fost la jumătate din cantitatea din anii trecuţi, fapt care m-a convins că mâncarea gătită cauzează ciclul femeilor. Am rămas frutariană după aceea şi nu am avut mai mult de o pată vreme de şase luni.” (9)

Există probleme la care să ne aşteptăm atunci când trecem la o alimentaţie dominată de hrana vie? Dacă veniţi dinspre o dietă tradiţională occidentală, bazată pe mâncare prelucrată şi gătită, care „geme” de proteine şi grăsimi, atunci planificaţi-vă să adoptaţi o DIETĂ DE TRANZIŢIE înainte de a vă stabiliza la un stil de viaţă bazat pe hrană vie. Acest lucru poate să implice de la săptămâni la ani de zile, depinzând de cât de intoxicat(ă) sunteţi atunci când începeţi şi de cât de greu vi se pare să renunţaţi la vechile obiceiuri. Motivul este unul simplu: detoxificarea poate fi neplăcută, mai ales dacă este făcută brusc. Doar dacă vreo boală gravă nu urgentează schimbarea, vă doriţi să treceţi prin acest proces pe cât de comod posibil - iar asta înseamnă s-o luaţi uşurel.

Consumul exclusiv de alimente pline de energie uşor de asimilat - cum ar fi fructele proaspete - odihneşte şi vindecă organismul, până în punctul în care acesta se simte capabil să execute sarcina de a elimina o parte din deşeurile pe care le-a stocat. Aceste reziduuri, adesea destul de toxice, sunt împinse în circuitul sangvin de oriunde sunt depozitate şi circulă prin corp spre ficat şi spre organele de eliminare, pentru descompunerea lor finală şi eliminare. În timp ce toxinele circulă, este posibil să vă simţiţi rău, să aveţi dureri, transpiraţie, febră şi eliminări diverse, în timp ce organismul lucrează la eliminarea lor.

Dacă vă hotărâţi să vă dezintoxicaţi rapid, trecând la un stil de viaţă dominat de hrana vie, atunci veţi scăpa de deşeuri destul de repede, dar „crizele de curăţare” (este foarte probabil să apară câteva) pot fi neplăcute. Dacă doriţi sau aveţi nevoie să vă schimbaţi dieta atât de repede, faceţi acest lucru cu sprijinul unui specialist care ştie la ce vă puteţi aştepta. Acest lucru este valabil în special dacă sănătatea dumneavoastră este slabă sau aveţi o boală gravă. Retreat-urile acolo unde se oferă acest gen de sprijin - timp de câteva zile până la câteva săptămâni - sunt ideale. Altfel, planificaţi-vă să faceţi trecerea în mod gradat şi să preîntâmpinaţi crizele de curăţare în episoade mai mici şi mai blânde, decât brusc. Unii oameni abia le observă.

Începeţi prin renunţarea la o parte (sau integral) din alimentele bazate pe produse animale şi adoptaţi o dietă vegană, care la început foloseşte vegetale cu care sunteţi familiarizaţi (gătite): mâncăruri din seminţe şi legume, precum şi fructe şi vegetale vii, nepreparate termic. Este posibil ca această etapă să vi se pară mai atrăgătoare dacă adăugaţi şi mâncăruri şi arome asiatice. Aveţi grijă să nu exageraţi cu consumul de cereale – o greşeală pe care o fac mulţi când adoptă dieta Pritikin, de altfel foarte utilă. Prea multe mâncăruri din cereale creează aciditate în organism şi contribuite atât la formarea artritei, cât şi a cancerului. Nu exageraţi nici cu consumul de uleiuri - au şi ele propriile neajunsuri în privinţa sănătăţii (4;5) - iar în bucătăria asiatică vegetalele din supe sunt la fel de gustoase. Evitaţi înlocuitorii artificiali ai ouălor sau „înlocuitorii de carne” din proteine vegetale - rămâneţi la alimentele reale, fără chimicale, integrale pe cât posibil.

Surse excelente de informaţii şi reţete pentru această etapă sunt cărţile lui Harvey şi Marilyn Diamond, inclusiv „Fit for Life”, „Living Health”, and „Fit for Life Cookbook”.

Multor femei le place să treacă printr-o etapă de tranziţie vegană, care include foarte multe salate de legume şi „fructe de legume (sau fructe vegetale)”*5 . Acestea sunt de fapt fructe adevărate - roşii, ardei gras, castraveţi, etc. Este uşor să începi cu mâncăruri vegane -legume gătite şi o salată- iar cu timpul să măreşti porţia de salată şi s-o micşorezi pe cea gătită - toate acestea în acord cu apetitul tău în schimbare. Pentru că multe dintre noi începem tranziţia cu nişte deficienţe serioase de minerale (cum ar fi o anemie pe bază de deficienţă de fier, după toţi aceşti ani de sângerare!) şi adesea trecem printr-o fază când tânjim după legume bogate în minerale - care poate foarte bine să fie instinctul organismului de a se îndrepta spre ceea ce, în acea perioadă, avem nevoie cel mai mult.

După o vreme, în orice caz, papilele gustative „se curăţă” şi devin din nou sensibile, chiar şi la arome subtile. Acest fapt ne ajută să ne îndepărtăm de la mâncărurile foarte puternic aromate cu care eram obişnuiţi şi face ca fructele coapte să fie din ce în ce mai atrăgătoare. Informaţi-vă când se coc fructele care cresc în zona voastră şi alegeţi-le pe cele proaspăt culese, în locul celor care au stat depozitate în camere frigorifice sau au fost aduse din import. Şi bineînţeles, dacă este posibil, alegeţi produse crescute în mod organic şi biodinamic. Veţi descoperi că deveniţi din ce în ce mai sensibil(ă) la tot felul de gusturi şi mirosuri, precum şi capabil(ă) să detectaţi multe urme de chimicale în mâncarea voastră.

Pe măsură ce vă îndreptaţi spre o dietă dominată de hrana vie, câteva din cărţile scrise de Leslie şi Susannah Kenton oferă informaţii excelente şi idei de reţete, inclusiv, în special, „Raw Energy and Raw Energy Recipes” (‚Energie vie şi reţete care folosesc energia vie’). Pentru informaţii privind stilul de viaţă frutarian, citiţi „I Live on Fruit” (Trăiesc cu fructe) de Essie Honiball; discuţiile lui Ross Horne despre frutarianism în „Cancerproof Your Body” (‚Imunizează-ţi corpul la cancer’); precum şi articole din „Fruitarian Network News”.

(…)

Este pe deplin posibil să trăim mult şi sănătos mâncând numai fructe - atât de radical pare. În procesul de vindecare şi de descotorosire de poluanţi vechi, corpul vostru va pierde grăsimea pe care a acumulat-o în timp ce căra cu el acele toxine. Veţi scădea în greutate cel mai mult în primele câteva luni după ce începeţi să mâncaţi predominant fructe şi legume vii. (Includerea alimentelor bazate pe cereale sau uleiuri va încetini considerabil pierderea în greutate.) De îndată ce corpul a făcut o porţie bunicică de vindecare şi „curăţenie în casă”, şi este în continuare susţinut doar cu alimente naturale, vii*6 , începe să ia în greutate. Dacă în acest punct consumaţi o cantitate modestă de fructe şi duceţi o viaţă activă normală, puteţi lua în greutate câteva kilograme, iar apoi să rămâneţi stabil la acel „ideal” de „tras(ă)-prin-inel”.

Da, veţi fi mai „subţirică/subţirel” decât sunt oamenii din societatea noastră obişnuiţi să vadă - dar nu veţi fi „piele şi os”, sau să arătaţi „anorexic(ă)”! Nu veţi căra cu voi nicio „roată de rezervă”; veţi avea muşchii definiţi foarte bine, părul vostru va fi rezistent şi sănătos, ochii vă vor fi limpezi, iar pielea curată (şi nepredispuse la deteriorări din cauza soarelui). Transpiraţia, respiraţia, urina şi scaunul nu vor avea miros. Veţi avea un somn bun - dar în acelaşi timp veţi descoperi că aveţi nevoie să vă odihniţi mai puţin decât eraţi obişnuiţi - şi vă veţi trezi cu o energie abundentă, care nu va dispărea chiar şi după o zi de lucru în aer liber.

Puteţi mânca fructe în exces - lucru care este tentant în timpul tranziţiei, când este sezonul fructelor de vară, iar noi încă mâncăm de poftă (cu mintea), în loc să mâncăm de foame adevărată. Excesul consumului de fructe va pune acele kilograme în exces pe noi, chiar dacă le va da jos rapid de îndată ce vă opriţi. Dacă mergeţi la fitness, vă veţi mări masa musculară - şi, de fapt, un număr de atleţi care deţin recorduri au diete dominate de hrana vie (5). Dacă vă opriţi din exerciţiile de construire a musculaturii (muscle-building, n. tr.), muşchii adăugaţi se vor pierde rapid. Vă veţi simţi în formă şi energic(ă) pe o dietă frutariană, indiferent de orice regim de exerciţii suplimentare - dar, în acelaşi timp, veţi simţi dorinţa de a vă folosi corpul ca niciodată.

Indispoziţiile vor dispărea şi veţi observa că „nu se mai lipeşte nimic”. Şi, desigur, sângerarea menstruală va înceta împreună cu problemele care o însoţesc, aşa cum se va întâmpla şi cu simptomele „menopauzei”. Dacă eşti o femeie tânără, care are ovulaţie neregulată sau dificultăţi de procreaţie, ciclul tău de ovulaţie se va regla în final - iar dacă nu iei măsuri de precauţie, te poţi trezi cu o sarcină neaşteptată!

Aceasta ne aduce înapoi de unde ne-am început discuţia; cum scria Dr. Shelton:

„Faptul că întregul ciclu de ovulaţie poate avea loc în repetate rânduri fără pierdere de sânge, şi că se poate şi chiar se face asta în foarte multe cazuri, în special la femei, la triburi şi rase întregi care trăiesc o viaţă ‚mai puţin civilizată’, mai naturală, ar trebui să ne facă să ne îndoim că menstruaţia este necesară sau normală. Faptul că în cazul celor mai sănătoase şi mai puternice femei nu se pierde sânge deloc, şi că pierderea de sânge se face în detrimentul scăderii vigorii fizice, ar trebui să ne facă să concluzionăm că aceasta, ca orice altă pierdere de sânge, este anormală.” (2:30)

„Femeile nu pot realiza decât ceva bun prin crearea şi consolidarea unui grad atât de înalt de sănătate, astfel încât această hemoragie 'normală' devine atât de 'anormală', încât dispare.”