De ce sunt oare frumusetea si feminitatea iremediabil legate? Poate pentru ca "spre deosebire de regnul animal, in randul oamenilor, femeii ii revine datoria de a se infrumuseta", spune Hana Rottman, psihiatra si psihanalista. Iar feminismul nu a schimbat deloc acest fapt. Pentru femei, "obligatia de a fi frumoase" este intotdeauna prezenta, ne asigura antropologul Bruno Remaury. Dar multiplicarea si democratizarea tehnicilor de transformare si modificare a corpurilor umane a modificat si discursul social. Obligatia sociala ("trebuie sa fiti frumoase") a fost urmata de obligatia morala ("puteti fi frumoase, daca vreti"). De acum inainte, femeia este responsabila de propria infatisare.
Iar infrumusetarea devine un moment important din viata sa cotidiana. Romanciera britanica Virginia Woolf obisnuia sa glumeasca, spunand ca ar fi putut folosi timpul petrecut in fata oglinzii invatand limba greaca! Cine nu isi aduce aminte de oglinda vrajita din "Alba-ca-Zapada"? "A fi frumoasa…sau a nu fi deloc", ne spune si noua, in fiecare dimineata, oglinda din baie. Ca si cum, lipsita de frumusete, femeii i-ar fi amputata o parte din sine. De aici, tentatia de a face mai mult, de a face mai bine. Dar pentru cine? Si pentru ce? Dupa unii psihanalisti, ideea de infrumusetare presupune existenta unei alte persoane pentru a ne privi.
Singure in fata oglinzii, anticipam modul in care ne va judeca un potential partener. Ulterior, privirea sa si semnele prin care intelegem daca ne respinge sau se simte atras de noi vin sa confirme (sau nu) experienta din fata oglinzii. Imposibil de uitat: frumusetea este, inainte de orice, legata de sexualitate. Iar puterea sa este cu atat mai importanta cu cat este exercitata fara a o putea controla. Putem crede ca rolul infatisarii este neglijabil, in raport cu alte calitati umane asa-zis interioare; totusi, un numar impresionant de studii de specialitate au aratat ca acest lucru este fals. Mai ales pentru femei: cele care au mai multa grija de sine sunt calificate drept fiind mai bine integrate social, mai atragatoare si … mai feminine!
Aceleasi studii au subliniat legatura intre frumusetea unei femei si numarul partenerilor sai, legatura care nu este valabila si in cazul barbatilor. Frumusetea feminina si seductia sunt, din nou, indisolubil legate. Iar femeia, in timp ce se infrumuseteaza, nu poate uita acest fapt.
Denaturam adevarul?
Se spune ca infatisarea este o forma de comunicare non-verbala: gratie ei, putem trimite celorlalti semnale ce semnifica modul in care dorim sa fim perceputi. Ceremonia ritualului de infrumusetare poate fi inteleasa drept o maniera de a se ascunde. Machiajul este atunci folosit in exces, ca o masca, pentru a farda intimitatea. In sens invers, refuzul artificialitatii poate semnifica: "Sunt asa cum ma vedeti, si vreau sa ma placeti astfel, cu calitatile si defectele mele."
Ingrijirea si machiajul pot fi, in sfarsit, intelese drept o modalitate de a se pune in valoare pur si simplu. Cu ajutorul culorilor, cu ajutorul modei, simtind placerea jocului. In mod sigur, exista motivatii de ordin ludic pentru aceste transformari. Deghizare? Descoperire? In franceza, cuvantul "maquillage" induce si ideea unei inselatorii, a unei denaturari: adevarul este denaturat asa cum se vopsesc masinile furate. Contrar acestei definitii, termenul englez de "make-up" presupune o compozitie, o elaborare, o transformare. Aceasta ambiguitate rezuma ambivalenta ideii de infrumusetare: cum sa ramai tu insati, in timp ce te metamorfozezi?
O pretentie uneori prea greu de indeplinit
Departe de a fi inutil, timpul dedicat infrumusetarii este considerat drept o cheie in descifrarea unui individ. A fi preocupat de propria infatisare este in acelasi timp un criteriu al sanatatii mentale. Acest lucru presupune doua atribute psihice: constientizarea realitatii propriului corp, si existenta celorlalti. Totusi, uneori pretentiile frumusetii pot fi prea grele de dus la indeplinire. Este cazul adolescentelor stanjenite de propria feminitate, care se ascund sub un breton prea lung sau sub haine prea largi. Sau de femeile obsedate de standardele actuale ale frumusetii. Toate acestea, pentru ca obligatia de a se infrumuseta nu este numai intensificata, ci si insotita de o evolutie a prioritatilor.
Mult timp ingrijirea si infrumusetarea au fost dominate de obsesia fetei, de accesoriile la moda si de coafura. Dar acum, acestea se adauga necesitatii de intretinere a corpului, in intregime, pentru a ramane tinere si suple. O pretentie in plus, dificil de asumat. Acum zece ani, 30% dintre femeile cu varste cuprinse intre 18 si 70 de ani se declarau nesatisfacute de propria infatisare. Astazi, numarul lor a crescut la 48%. Aceasta cifra in crestere arata diferenta intre discursul care ofera sentimentul ca accesul la frumusete este o dorinta a tuturor, si frustrarile nascute din realitatea fiecarei femei.
Denaturam adevarul?
Se spune ca infatisarea este o forma de comunicare non-verbala: gratie ei, putem trimite celorlalti semnale ce semnifica modul in care dorim sa fim perceputi. Ceremonia ritualului de infrumusetare poate fi inteleasa drept o maniera de a se ascunde. Machiajul este atunci folosit in exces, ca o masca, pentru a farda intimitatea. In sens invers, refuzul artificialitatii poate semnifica: "Sunt asa cum ma vedeti, si vreau sa ma placeti astfel, cu calitatile si defectele mele."
Ingrijirea si machiajul pot fi, in sfarsit, intelese drept o modalitate de a se pune in valoare pur si simplu. Cu ajutorul culorilor, cu ajutorul modei, simtind placerea jocului. In mod sigur, exista motivatii de ordin ludic pentru aceste transformari. Deghizare? Descoperire? In franceza, cuvantul "maquillage" induce si ideea unei inselatorii, a unei denaturari: adevarul este denaturat asa cum se vopsesc masinile furate. Contrar acestei definitii, termenul englez de "make-up" presupune o compozitie, o elaborare, o transformare. Aceasta ambiguitate rezuma ambivalenta ideii de infrumusetare: cum sa ramai tu insati, in timp ce te metamorfozezi?
O pretentie uneori prea greu de indeplinitDeparte de a fi inutil, timpul dedicat infrumusetarii este considerat drept o cheie in descifrarea unui individ. A fi preocupat de propria infatisare este in acelasi timp un criteriu al sanatatii mentale. Acest lucru presupune doua atribute psihice: constientizarea realitatii propriului corp, si existenta celorlalti. Totusi, uneori pretentiile frumusetii pot fi prea grele de dus la indeplinire. Este cazul adolescentelor stanjenite de propria feminitate, care se ascund sub un breton prea lung sau sub haine prea largi. Sau de femeile obsedate de standardele actuale ale frumusetii. Toate acestea, pentru ca obligatia de a se infrumuseta nu este numai intensificata, ci si insotita de o evolutie a prioritatilor.
Mult timp ingrijirea si infrumusetarea au fost dominate de obsesia fetei, de accesoriile la moda si de coafura. Dar acum, acestea se adauga necesitatii de intretinere a corpului, in intregime, pentru a ramane tinere si suple. O pretentie in plus, dificil de asumat. Acum zece ani, 30% dintre femeile cu varste cuprinse intre 18 si 70 de ani se declarau nesatisfacute de propria infatisare. Astazi, numarul lor a crescut la 48%. Aceasta cifra in crestere arata diferenta intre discursul care ofera sentimentul ca accesul la frumusete este o dorinta a tuturor, si frustrarile nascute din realitatea fiecarei femei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu