Energia hranei

In Occident alimentele sunt descrise ca avand in componenta

diferite cantitati de proteina, grasimi, minerale, vitamine

s.a.m.d. Valoarea nutritiva a alimentelor este reprezentata

de suma ingredientelor chimice inainte de introducerea

acestora in corp. Cu alte cuvinte, un aliment poate fi desfacut

in elementele sale constitutive iar apoi recreat prin sinteza de

laborator.

In Orient alimentele sunt descrise ca avand anumite calitati

prin care: “racesc” sau “incalzesc”; au diferite gusturi sau

actioneaza asupra corpului in anumite feluri. Aceste informatii

au fost obtinute prin atenta observare a reactiei corpului dupa

ingerarea diferitelor alimente. Valoarea nutritiva a

unui aliment este data de numarul de proprietati

energetice care descriu actiunea acelui aliment

asupra corpului uman.

Asadar in timp ce ce viziunea occidentala asupra alimentelor

se bazeaza pe chimie, cea orientala seamana mai mult cu

alchimia.

Cea mai importanta categorie, in ce priveste viziunea

orientala asupra alimentelor, este temperatura. In conformitate

cu medicina orientala un aliment poate fi fierbinte, cald,

neutru, racoros sau rece. Ovazul, carnea de pui si ceapa,

de exemplu, sunt calde; orzul, carnea de iepure si salata verde

sunt racoroase. Notiunile de cald si rece din medicina orientala

nu se refera la temperatura masurata in grade Celsius ci la

efectul pe care alimentul respectiv il are asupra corpului dupa

incheierea procesului de digestie.

Alimentele “racoroase” directioneaza energia spre interior si in

jos, racorind mai intai partile superioare si exterioare ale

corpului.

Alimentele “calde” misca energia in sus si spre

exterior, incalzindu-ne astfel din interior spre exterior.

Alimentele foarte “fierbinti” ne incalzesc intens iar apoi ne

racoresc prin transpiratie.

A cunoaste “temperatura” alimentelor

e foarte important in bucataria orientala traditionala. Astfel,

“caldul” curry este echilibrat prin combinarea cu “racoritorul”

castravete sau iaurt; “fierbintea” carne de miel e “racorita” cu

sos de menta; supa de radacinoase ne incalzeste iarna iar

salatele ne racoresc vara.

Nu exista reguli absolute care sa spuna daca un aliment e

“cald” sau “racoros”. Exista insa niste repere generale pe care

ne putem baza. Plantele care cresc mai greu (radacinoasele,

ghimbirul, etc.) sunt ceva mai “calde” decat cele ce cresc mai

repede (salata verde, dovleceii, etc.). Alimentele cu un continut

mare de apa sunt mai “racoroase” (pepenele, castravetele,

dovleceii). Alimentele uscate sunt mai “calde” decat cele

proaspete. Legumele si fructele tratate cu ingrasaminte

chimice pentru a creste mai repede sunt mai “racoroase”

decat cele naturale.

Temperatura alimentelor poate fi influentata deasemenea si de

metoda de gatire folosita. Iata efectele catorva astfel de

metode: fierbere in aburi – racoroasa/neutra, fierbere – neutra,

prajire usoara – usor calda, fierbere la foc mic – calda,

coacere la cuptor – mai calda, prajire – fierbinte, prajire la

gratar – mai fierbinte.

Alimentelor introduse in cuptorul cu microunde nu li se

modifica temperatura energetica dar studii recente au

aratat ca alimentele sufera modificari la nivel celular care

cauzeaza schimbari anormale in compozitia sangelui si

scaderea sistemului imunitar. Asadar cunoasterea

temperaturii energetice a alimentelor ne poate ajuta sa ne

echilibram dieta in functie de necesitati. Astfel persoanele

cu constitutii reci au nevoie de diete “calde” si viceversa.

Gustul descrie o calitate esentiala a unui aliment, adica

potentialul care este eliberat prin intermediul alchimiei prepararii

hranei si digestiei. Fiecare gust provine dintr-o putere

elementara si se spune ca intra intr-un singur organ. Exista

cinci gusturi:

Sarat – apartine elementului apa si intra in rinichi
Acru – apartine elementului lemn si intra in ficat
Amar – apartine elementului foc si intra in inima
Dulce – apartine elementului pamant si intra in splina
Picant – apartine elementului metal si intra in plaman.

Deseori ne intrebam daca alimentul de care ne e pofta e bun

pentru noi. Raspunsul e si da si nu. Cand exista un dezechilibru

energetic in corpul nostru apare pofta, in incercarea de a

corecta acest dezechilibru. Gustul dulce ajuta la intarirea

Splinei astfel ca atunci cand avem pofta de ceva dulce,

exista un dezechilibru la nivelul Splinei noastre. Aceasta pofta e

buna in masura in care ne “spune” ca exista un dezechilibru la

nivelul Splinei care trebuie corectat. In timp ce o cantitate

moderata dintr-un aliment cu un anume gust se poate dovedi

benefica pentru organul corespunzator gustului, prea mult, ca

de obicei, strica, putand obtine in acest fel exact efectul

contrar. In societatea noastra unde alimentele sunt foarte

condimentate, “prea mult“ se poate consuma foarte usor.

Gustul ne poate spune cate ceva si despre actiunea

respectivului aliment:

Gustul sarat se deplaseaza spre interior si in jos,

atragand actiunea alimentului catre centrul corpului.

Gustul sarat umezeste, inmoaie si detoxifica,

contracarand astfel intarirea muschilor si a glandelor.

Regleaza echilibrul umezelii in corp, stimuleaza

functia digestiva si imbunatateste concentrarea.

Acest gust ajuta la eliminarea excesului de umezeala prin

actiunea de intarire a rinichilor ca si la rehidratarea corpului.

Gustul sarat in excess poate coagula sangele si stresa

Inima.

Gustul acru stimuleaza contractia si absorbtia. Are un

efect astringent. De aceea se foloseste in cazuri de

pierdere de lichid cum ar fi transpiratie, diaree si

hemoragii. Contracareaza efectele alimentelor grase,

previne stagnarea si ajuta la absorbtia digestiva.

Gustul acru stimuleaza in special secretia vezicii biliare si a pancreasului si in ciuda naturii acide a majoritatii alimentelor acre, efectul este de scadere a aciditatii intestinelor. Alimentele acre activeaza sangele dar in exces pot produce retentie prea mare de umezeala.

Gustul amar elimina si usuca deoarece se misca in jos

prin corp. Imbunatateste apetitul, stimuleaza digestia si

elimina umezeala si caldura. Este folosit pentru

reducerea excesului. Gustul amar actioneaza in special

asupra Inimii dar si asupra Plamanului.

In excess, gustul amar poate duce la pierdere de qi si de

umezeala.

Gustul dulce este de departe cel mai intalnit pentru ca

toate alimentele il contin intr-o masura mai mare sau mai

mica. Acest gust armonizeaza toate celelalte gusturi si

reprezinta punctul central al dietei noastre, stimuland

usor circulatia qi-ului si a sangelui. Gustul dulce se

regaseste in majoritatea carnurilor, plantelor, nucilor,

lactatelor si legumelor amidonoase si are efect

de tonifiere si intarire. Alimentele dulci sunt folosite pentru

tratarea deficientelor si a uscaciunii.

In exces, acest gust duce la formarea flegmei si a

caldurii.

Zaharul rafinat slabeste sangele. Excesul de dulce

trebuie evitat in conditii de umezeala accentuata.

Gustul picant disperseaza orice fel de stagnare si

sustine circulatia qi-ului si a sangelui.

Stimuleaza digestia si ajuta la dispersarea flegmei.

Temperatura alimentele cu gust picant trebuie aleasa cu

mare grija. Multe alimente “fierbinti” sunt atat de fierbinti

incat ajung sa racoreasca corpul prin transpiratie.

Alimentele picante “calde” isi mentin efectul un timp mai

indelungat fiind indicate in conditii “reci”. Alimentele cu

temperatura “racoroasa” pot fi folosite cand e prezenta

caldura in exces.

Am vazut asadar ca fiecare gust corespunde unui anumit organ.

Deasemenea se spune ca fiecare aliment isi directioneaza

efectele catre un anume organ prin intermediul meridianelor

energetice. Migdalele, de exemplu, “intra” pe meridianul

Plamanului iar nucile pe cel al Rinichiului.

Un aliment poate fie sa tonifice o substanta corporala sau

functie (yin, yang, qi, sange) fie sa reduca influenta unei stari

patologice (stagnarea qi-ului, staza sangelui, umezeala, cald

sau rece). Migdalele, de exemplu, contracareaza flegma iar

nucile tonifica yang-ul.

Atunci cand combinam traseul energetic cu actiunea t

erapeutica a alimentelor obtinem descrierea efectului sau

terapeutic. Folosind exemplele de mai sus, putem spune deci

ca migdalele indeparteaza flegma din Plaman iar nucile tonifica

yang-ul Rinichiului. Stiind aceste lucruri putem sa includem in

dieta noastra alimentele care ne sunt folositoare din punctul de

vedere al nevoilor energetice personale.

Sa vedem acum cum putem sa tratam diferitele deficiente care

pot aparea.

Persoanele cu deficit de yang – unei astfel de

persoane ii lipseste scanteia catalitica ce aprinde arderea la

nivel celular. Cand focul nostru e slabit, cevenim reci iar

procesele fizice incetinesc.

Hipotiroidismul, de exemplu, apare ca urmare a

deficientei de yang cand rata metabolismului scade iar

pentru refacerea echilibrului se folosesc medicamente

precum Tyroxina. In viata de zi cu zi, miscare este cea

care genereaza yang, crescand viteza proceselor

metabolice. De aceea in astfel de cazuri exercitiile fizice

sunt binevenite. Acelasi principiu il putem aplica si in cazul

alimentelor. Asa cum deficienta de yang este tratata cu

“caldura” prin folosirea moxelor, tot asa putem folosi

alimentele care au temperatura “calda” pentru intarirea

yang-ului. Pentru a ajuta la patrunderea cat mai profunda

a “caldurii” vom folosi metode de preparare a mancarii

precum coacerea in cuptor, prajirea la gratar sau in

tigaie. Sfaturile pentru o persoana cu deficienta de yang

sunt asadar: sa se miste mai mult, sa consume mai

putine alimente reci, sa evite expunerea la temperaturi

scazute, sa consume mai multe alimente “calde” si

cateva dintre mirodeniile “calde” cu gust picant.

Castanele, pastravul la cuptor, mielul prajit sau ceaiul

indian condimentat sunt recomandari tipice pentru aceste

persoane iar mancarea poate fi condimentata cu ghimbir,

scortisoara, cuisoare, nucsoara, busuioc, rozmarin si cimbru.

2. Persoanele cu deficit de yin – pentru aceste persoane

odihna este cheia pentru refacere. In acest caz echilibrul poate

fi restabilit prin practici care ne interiorizeaza, precum

meditatia sau odihna de calitate. Sunt de dorit locurile linistite

unde putem hrani aspectele subtile si reflective ale fiintei

noastre. Toate acestea trebuie dublate insa si de o dieta

corespunzatoare. Alimentele care intaresc yin-ul sunt de obicei

racoroase. Ele calmeaza si umezesc. Foarte folositoare sunt

deci gusturile dulce, sarat si acru in timp ce gusturile amar si

picant sunt reduse la maxim. Printre alimentele ce tonifica

yin-ul se numara multe fructe, seminte, alge de mare si

produse lactate. O masa care sa hraneasca yin-ul poate fi

formata dintr-o salata de fructe, oua prajite sau supa de

peste. Algele de mare si varehul sunt suplimente folositoare

pentru o astfel de dieta iar carnea de porc sau de iepure

poate fi folosita cu succces. Asadar, persoanele cu deficienta

yin sunt sfatuite sa reduca stimularea si sa se odihneasca mai

mult, sa reduca alimentele stimulatoare si sa consume alimente

care induc o stare de calm.

3. Persoanele cu deficit de qi – cauzele pierderii qi-ului

sunt multiple. Unele tin de emotii, altele de mediul inconjurator

iar altele de lipsa de oxigen cauzata de o respiratie superficiala.

Si alimentele au partea lor de vina: cele fara “viata”, mai ales

cele supuse actiunii microundelor, nu contin ce trebuie pentru a

sustine calitatea qi-ului din corpul nostru. La nivel fizic,

deficienta de qi se traduce prin lipsa energiei care este oferita

de arderea carbohidratilor. Principiul rezonantei se foloseste

si in cazul anumitor alimente care au anumite forme sau culori,

pentru intarirea qi-ului din anumite organe. Dovleceii, de

exemplu, se folosesc pentru intarirea Splinei iar fasolea pentru

intarirea Rinichiului. Supa de pui tonifica desemenea qi-ul.

Ovazul, carnea de pui si curmalele sunt unele dintre cele mai

bune alimente cunoscute care tonifica qi-ul mai ales cand sunt

suplimentate cu ginseng sau de laptisor de matca. Aceasta

suplimentare e recomandata doar pe termen scurt.

4.Persoanele cu deficit de sange – calitatea sangelui

nostru reflecta substantele nutritive care circula in corpul

nostru iar producerea acestuia depinde de cat de puternica e

Splina noastra. Sangele este transportat catre Incalzitorul

Superior unde este energizat de Inima dupa ce a fost influentat

de Plaman. Deficitul de sange se trateaza cu usurinta prin

dieta mai ales cand aceasta este sprijinita de exercitii care

imbunatatesc functionarea Plamanului. O dieta bogata in l

egume e esentiala. Beneficiile ei pot fi crescute daca se

adauga si seminte. Majoritatea carnurilor, fasolea si alimentele

bogate in proteine pot intari deasemenea sangele. Sau mai pe

scurt, daca aveti un deficit de sange, mancati mult si variat

caci in cele din urma toate alimentele sunt transformate in

sange sau qi. Sangele este slabit mai ales de zahar iar

calitatea lui scade prin consumarea alimentelor foarte sarate,

denaturate sau grase. Oua fierte cu spanac, supa de radacina

de sfecla, ficat fiert sau ceai de urzica sunt retete simple

pentru o dieta care sa hraneasca sangele.

Daca am vorbit de deficiente, sa spunem cate ceva si despre

exces si despre ce produce acesta.

Stagnarea – are nevoie de miscare fie ca e de natura

emotionala, fizica sau creativa. Cand ne referim la hrana,

recomandarea e sa reducem situatiile care incurajeaza

stagnarea cum ar fi mancatul excesiv, prea multe

alimente complexe, sau prost combinate. Gustul picant

se foloseste pentru a da “un impuls” miscarii.

2.Caldura sau raceala – sunt tratate de opusele lor.

Raceala e combatuta cu alimente calde si viceversa.

Cand e implicat un factor patogen iar starea e acuta se

recurge la gustul picant pentru indepartarea din corp factorului

invadator. De exemplu, gustul picant racoritor al florii de soc

se foloseste pentru un factor patogen fierbinte in timp ce

gustul picant cald al ghimbirului pentru unul rece.

3.Umezeala excesiva si flegma – umezeala excesiva

rezulta din incercarea ratata de incalzire sau transformare a

umezelii din corp. E aproape intotdeauna asociata cu o

Splina slabita, deseori cu un Rinichi slabit si uneori cu un

Plaman slabit. Umezeala excesiva se poate localiza intr-o

anume parte a corpului sau poate afecta intreg corpul. Unii

oameni sunt mai predispusi la umezeala excesiva decat altii.

Aceasta tendinta spre umezeala poate fi agravata de locuitul

in conditii de umiditate sau de un stil de viata sedentar. E

nevoie de puterea transformatoare a yang-ului din corp pentru

a opri acumularea de umezeala. Tendinta catre umezeala

poate creste si ca urmare a unor obiceiuri alimentare ce inhiba

functionarea Splinei sau care scad cantitatea de yang.

Umezeala excesiva poate fi cauzata si de agentii patogeni

din corp care nu au fost eliminati corespunzator sau de

consumul de steroizi sau antibiotice.

Umezeala in exces se trateaza prin intarirea Splinei dar si prin

tonificarea Rinichilor, Plamanului si a yang-ului corpului.

Umezeala excesiva e deseori rezultatul supraalimentarii dar

poate aparea si ca urmare a incarcarii sistemului digestiv cu

mancaruri prost combinate. E indicat sa evitam prea multe

alimente crude, reci sau dulci si consumul exagerat de lichide.

Unele alimente predispun la acumulare de umezeala

excesiva. Printre acestea se numara lactatele (produsele

din lapte de oaie sau capra produc mai putina umezeala),

carnea de porc, alunele prajite, sucurile concentrate mai

ales cele de rosii sau portocale, painea alba, drojdia de

bere, berea , bananele, zaharul si indulcitorii si grasimile

saturate. Alte alimente au exact efectul invers, de

inlaturare a umezelii excesive. Multe dintre ele au gust

amar sau sunt diuretice: orzul, telina, algele de mare,

orezul si usturoiul.

Prezenta in exces a flegmei cere scaderea consumului de

alimente care formeaza flegma si folosirea alimenteleor

care o indeparteaza, cum ar fi usturoiul, ridichile sau

orzul. In cazul retentiei de lichid in corp se folosesc

alimente diuretice precum telina sau algele de mare.

Pentru indepartarea umezelii excesive devenita cronica e

necesar mai mult timp si combinarea folosirii alimentelor

care indeparteaza umezeala cu evitarea celor care duc la

formarea umezelii. Cand corpul e slabit, ca in cazul sindromului

oboselii cronice, de exemplu, tonifierea se poate dovedi mai

importanta decat reducerea umezelii excesive deoarece pana

cand umezeala nu poate fi transformata de Splina si de yang-ul

corpului, ea va continua sa se acumuleze cu usurinta. Orzul si

varza se folosesc pentru reducerea caldurii si umezelii din

Ficat, ceaiul din radacina de papadie ajuta in mod deosebit la

transformarea umezelii din Incalzitorul Inferior iar ceaiul de

iasomie ajuta o Splina rece si umeda.

Iata in continuare un tabel cu descrierea calitatilor catorva fructe

si legume:

Fructul/Leguma	Temperatura	Gust	Meridian	Tonifica	Regleaza
Afine	Racoros	Acru	P, S, St		Contracareaza umezeala, Contracareaza caldura Indeparteaza toxinele
Alge de mare	Rece	Sarat	R, St	Yin	Contracareaza caldura, Dizolva flegma, Indeparteaza toxinele, Elimina apa -C, F, T, A
Ananas	Neutru	Acru, dulce		Yin	C- Contracareaza caldura
Anghinare	Racoros	Amar, sarat, dulce	VB, F	Yin, sange	Promoveaza circulatia qi-ului , Indeparteaza toxinele, Elimina apa -CQ, T, A
Avocado	Racoros	Dulce	IG, F, P, SP	Yin, sange	<%2