In jurul anului 1441 cand sclavii africani au fost adusi in vest, in "lumea noua", s-au confruntat pentru prima data cu o pierdere a identitatii. In acel moment cand unica identitate pe care o aveau le-a fost rapita. Standardele de frumusete pe care acestia le-au gasit aici si anume culoarea deschisa a pielii, trasaturile fine si parul drept contrastau puternic cu pielea "africana" inchisa la culoare, parul carliontat, narile si buzele mari. Unii sclavi au fost nevoiti sa se adapteze stilului european pentru a supravietui pentru ca, de multe ori erau baribieri sau cosmeticieni pentru stapanii lor albi. O alta parte a sclavilor si-au pastrat propriile traditii cum ar fi impletirea parului dupa tipare tipic africane, si ingrijirea parului si a corpului cu plante medicinale.
Nu exista o diferenta din punct de vedere chimic intre structura firului de par la afro-americani si orice alt tip de par. Difera numai modul in care se onduleaza. Parul caucazienilor variaza ca si culoare de la blond deschis pana la negru. Si parul afro-americanilor are tonalitati diferite, de la castaniu mediu si mahon roscat pana la negru albastriu.
Cand s-a pus capat sclaviei, s-a ajuns la situatia unei abundente de afro-americani foarte buni cunoscatori in stilul european de ingrijire a parului. Astfel s-a ajuns sa fie nevoie de negri care sa cunoasca traditia negrilor de ingrijire a parului. In acest moment a inceput dezvoltarea saloanelor de frumusete ale afro-americanilor, care puteau fi intalnite oriunde in America. Aceste saloane devenisera nu doar locul unde iti aranjai parul ci locul unde afro-americanii puteau vorbi despre comunitatea lor. Adesea se puteau vedea in aceste locuri oameni care jucau sah, carti, domino in timp ce discutau nouatile din comunitatea negrilor. Aici era locul cel mai potrivit in care se puteau afla barfele din oras. Astfel sa ajuns ca frizeriile si saloanele de frumusete sa reprezinte o functie sociala unica.
In comunitatea negrilor s-a iscat o polemica referitoare la faptul ca imitand standardele europene de frumusete si ingrijire era o conditie necesara pentru negrii spre a fi acceptati in cercurile albilor sau pentru a fi acceptati de angajatorii albi. De generatii intregi cofura a reflectat istoria afro-americanilor, iar felul cum isi coafau parul acestia arata dominatia culturii albilor. Afro-americanii au inceput sa isi indrepte parul, si sa si-l pieptene imitand coafurile vestice. Ca raspuns al propagandei ca negrii sa se coafeze dupa stilul european, s-a extins cererea pentru saloanele de frumusete ale negrilor.
Totusi, in timp, afro-americanii au inceput incet sa renunte la standardele europene de frumusete. In timpul anilor '60 stilul "afro" si-a facut aparitia si, odata cu el un nou concept: "negru inseamna frumos". In anii '80-'90, se observa o larga paleta de coafuri in stilul afro-american. Aceasta implica reinvierea coditelor impletite, mai ales insotind stilurile vestimentare vest africane. Parul purtat liber a devenit din nou la moda, purtat in diverse lungimi, cu bucle din cele mai variate atat de barbati cat si de femei. Au devenit din ce in ce mai apreciate coafurile dramatice care implicau mii sau sute de codite impletite, rasucite sau realizate in multe alte moduri si stiluri. Tot in perioada anilor '80-'90 s-a inregistrat o crestere in industria produselor cosmetice. S-au dezvoltat produse destinate afro-americanilor, creandu-se produse de make-up care sa puna in evidenta pilea inchisa la culoare, femeile de culoare fiind din ce in ce mai prezente pe podiumurile marilor case de moda.
In 1942 Langston Huges scrie un poem intitulat "Frumusetile din Harlem" in care elogiaza frumuseatea femeii de culoare cu pielea "aurie ca mierea" sau "maronie ca nuca de cocos" si unde surprinde tonalitatile de culoare ale pielii afro-americanilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu